Biserica de lemn din Grințieș -1793- Neamt

biserica_grinties-1

.       Biserica din Grintiesu Mare a fost construită în 1793 și are hramul Duminica Tuturor Sfinților.

.       ” Acesta a fost cel mai important loc de închinăciune din comunitatea noastră pînă la ridicarea bisericii din satul Poiana, la 1864. Biserica datează din anii 1792 – 1793. Despre vechimea bisericii, pe care cu vrednicie si smerenie încerc s-o slujesc, ne vorbeste pomelnicul ctitoricesc păstrat si astăzi în altar, ca obiect de mare valoare documentară, scris cu litere chirilice de către pictorul bisericii Teodosie Zugravul. Pomelnicul este datat 1794, la finalizarea lucrărilor de constructie, apare sub forma unui triptic scris si pictat pe lemn de paltin si enumeră pe toti cei care au contribuit la ridicarea acestei biserici. Citirea lui ne prezintă faptul că satul Grintiesu Mare si această biserică s-au ridicat de către românii ardeleni, numiti îndeobste „ungureni“, ce au fugit din calea opresiunii, a catolicizării si deznationalizării initiate de împărăteasa Maria Tereza. Conform înscrisului, primul preot al bisericii a fost Grigorie, sosit împreună cu 17 familii din Ardeal si care la început a sustinut serviciul religios într-una dintre case. Despre preotul Grigorie se consemnează în acelasi pomelnic că pentru ridicarea bisericii sfintia-sa «au dat osteneală mai multă decît toti». Deci, asa cum spuneam, dacă la sosirea pe aceste meleaguri refugiatilor ungureni li se oficiau slujbele religioase într-o casă de crestin, mai apoi, cînd comunitatea a crescut si obstea s-a mărit, ortodocsii au purces la ridicarea unui lăcas de cult, imigrantii ardeleni alăturîndu-se autohtonilor în această necesară înfăptuire. Revenind la pomelnicul ctitoricesc, mai doresc să adaug că se mai află un nume, acela al preotului Iacov, despre care credem că or va fi fost împreunăslujitor cu preotul Grigorie, or o fi fost păstor de suflete în altă parte si s-a alăturat în refugiu oamenilor ce au ajuns pe valea Grintiesului“, ne-a povestit părintele Pintilie” (interviu luat integral din articolul ingrijit de Ion Asavei si  Daniel Dieaconu pentru ziarul Monitorul de Neamt )

biserica_grinties-3

Biserica de lemn din Bistricioara – Neamt

biserica_bistricioara

.       Istoricul acestei biserici este strans legat de drama romanilor transilvaneni inceputa prin uniatism la 1700  si  continuata  in 1714 prin daramarea din temelii a catedralei si a resedintei mitropolitane ortodoxe din din Alba Iulia (Balgrad) care a fost ctitorita de catre Domnitorul Mihai Viteazul. Sute de familii romanesti si-au parasit casele si pamanturile , de frica uniatiei ,si s-au asezat in Moldova , cele mai multe in zona Neamtului si in sudul Sucevei.

.       In  Bistricioara s-au asezat 15 familii ardelenesti pe malul drept al raului Bistricioara , intre anii 1700-1710. Membrii acestor familii si urmasii lor sunt considerati ctitorii acestei biserici cu hramul Sfintilor Voievozi , ridicata dupa cum spune traditia in anul 1775.

pictura_bistricioara_04

.      Ceea ce  particularizează în mod cu totul deosebit aceasta biserica , este pictura de pe peretele nordic,care s a pastrat miraculos in varianta originala fara interventii de restaurare  , executată într-un stil popular plin de naivitate dar şi de o fecundă imaginaţie. Un zugrav local, care nu se familiarizase decât într-o foarte mică măsură cu formele canonice ale iconografiei ortodoxe, a realizat într-o viziune profană, o sugestivă şi interesantă descriere plastică a celor trei „sectoare” biblice care alcătuiesc Lumea de Apoi: Sânul lui Avraam, Raiul şi Iadul.

Biserica de lemn din Margina 1737 – Timis

Biserica Margina
Biserica de lemn din Margina

.            Atestata documentar din 1365, asezarea  Margina , la 1437 regele Albert al Ungariei o zălogeşte huniadeştilor, împreună cu districtul omonim, drept recompensă pentru eforturile militare şi financiare făcute de aceştia pentru apărarea cetăţilor de la vadurile Dunării. Studii asupra istoricului aşezării sugerează că aici a fost locul de baştină al Elisabetei, mama lui lancu de Hunedoara. Surse documentare vorbesc şi despre existenţa unei vechi mănăstiri în apropiere, dispărută în timpul atacurilor turceşti. Conscripţia din 1717 o aminteşte cu 80 de case în districtul Făgetului, fiind, deci, una din cele mai bine populate aşezări din împrejurimi.
Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost construită în 1737, în conformitate cu inscripţia incizată în prestolul de gresie al altarului. Ea se găseşte azi în mijlocul cimitirului de la extremitatea nordică a satului  si serveste  ca biserică parohială a satului Zorani , dar conform tradiţiei locale, iniţial ar fi fost construită în locul numit „Ocolitura lui Ilişoni”. Referinta ptr text Wikipedia

Biserica de lemn din Bungard 1711 – judetul Bistrita-Nasaud

biserica_bungard

.             Bungard este un sat cu citeva sute de locuitori si apartine de comuna  Lechința ,   este atestat documentar in 1331  printr-un act al comitetelor de juzi din Dăbâca ce face referire la uciderea nobilului Ştefan de Bungard.Mica biserica din  Bungard este construita in anul 1711 si este vestita pentru frumusetea picturilor interioare , din pacate , ora nepotrivita  si starea drumului din sat m-au impedicat sa dau de cineva  care sa aiba cheia de la locas . Picturile interioare le puteti vedea aici.  Remarcabil de mentionat este faptul ca  timp de aproape 230 de ani în biserică au slujit preoţi din tată în fiu, membri ai aceleiaşi familii, Cheresteşiu . Astazi , in biserica nu se mai slujeste . Biserica are hramul Sfintilor Arhangheli Mihail şi Gavriil .

Despre distinsa familie de preoți a lui Alexandru Cheresteșiu

de Ioana Haitchi , urmașa familiei Cheresteșiu.

„Parohia a fost întemeiată în 1735 de strămoșul nostru evreu care s-a creștinat luându-și numele de Creștineanu și a durat 234 de ani. În timp, numele a fost maghiarizat în Kerestezs, iar apoi a devenit Cheresteșiu. Parohia a fost înființată pentru a ființa exact șapte generații consecutive de preoți, iar în 1970 s-a împlinit acest lucru.

În Transilvania știu că mai există un caz similar prin șapte generații consecutive de preoți dintr-o familie într-o singură parohie, iar aceea este în familia filosofului, Emil Cioran.

Actuala biserică a fost construită în 1711, dar ea a fost adusă de la o mânăstire, deoarece biserica de lemn care fusese înaintea ei la întemeierea parohiei Bungard, a dispărut din cauza unui incendiu. Nu știu să vă spun motivul. Acolo au fost botezați moșii și strămoșii mei și tot acolo sunt îngropați aproape toți. D-nul Țetcu Mircea Rares a fotografiat pentru Wikipedia două pietre funerare pe care le-a numit chiar așa, fără să spună ale cui sunt. Pe cea din dreapta se distinge chiar bine numele de Vasile Cheresteșiu, iar cealaltă aparține lui Alexandru Cheresteșiu. Clopotul bisericii se numește Vasile (toate bisericile au clopotele botezate), iar Vasile aparține vechii biserici.

Satul Bungard nu mai are de multă vreme nici măcar 100 de locuitori. Înainte de anul 1990 am fost la o înmormântare și în sat mai erau 98 de oameni. Dragii de ei, se numărau cu tristețe. Nu cred că azi sunt cu mult mai mulți, dar sunt oameni, pâinea lui Dumnezeu!

Acolo, în curtea acelei biserici de poveste, era odată un colț de rai. Puțin mai jos de biserică, în dreapta scărilor cum urci, era o casă de lemn cu trei camere, casă în care au fost invitați de seamă ai Bisericii Greco-Catolice, printre care și Cardinalul Iuliu Hossu. Curtea plină cu pomi fructiferi, grădina plină de rod – și pe hotar mai era loc pentru cultivarea grâului și al porumbului, iar în fața casei la o depărtare de cca. 1 km, se afla vestita vie de la Bungard, vie care a fost întemeiată de soția străbunicului meu, preot Alexandru Cheresteșiu, Maria-Magdalena Cheresteșiu, născută Salvanu. O vie cu butuci de viță nobilă și cu soiuri alese. Acolo se spuneau povești, se făcea și desfăcea lumea și cele de trebuință erau de la Dumnezeu lăsate și de mâna omului făcute. Masa mea de scris e o masă din acea vie, are 222 de ani, este din lemn masiv și nu o dau pentru nimic în lume! Îmi povestește și azi în poeme despre cele petrecute acolo. Voi scrie o carte despre neamul meu. Se va numi, PAROHIA.
Ehei, așa era odată lumea!
Numai bine, tuturor!
Ioana Haitchi, nepoata popii.
25.01.2022, Cluj-Napoca ”

Biserica de lemn din Agârbiciu – secolul XVII – Cluj

biserica_agarbiciu_001_blog

.          Satul Agârbiciu are in prezent 480 de suflete si se afla in comuna  Căpușu Mare, judetul Cluj , intr-o vale,  la stanga drumului Judetean spre Rasca .

.          Biserica de lemn din Agârbiciu, este  construită cel mai tarziu in anul 1700 , pe versantul stang al vaii Agârbiciului ,  în cimitirul satului . Se stie ca prima biserica a satului se afla asezata pe versantul drept al vaii Agârbiciului, într-un loc împadurit cunoscut sub numele de “câmpul curat”.     La constructia actualei biserici din lemn s-a folosit si  lemnul  vechi de stejar de la prima biserica ,  la ridicarea  talpilor si caprioriilor s-a folosit lemn nou de stejar, la fel si la ridicarea  boltilor si sarpantelor .     Tot de la prima biserica , care avea hramul Sfintei Maria , s-a pastrat un triptic vechi din anul 1555 , daruit de 2 credinciosi ai satului primei biserici. Tripticul, realizat în 1555 de un pictor moldovean anonim  , este alături de cel care a aparținut bisericii de lemn din Bica (judetul Cluj ) , unul dintre cele mai valoroase din țară.( Tripticul este o icoană-obiect de cult mai deosebită, formată din trei panouri, unul central și două laterale, denumite popular aripi, panouri legate prin balamale, a cărei funcționalitate trimite la serviciile religioase practicate în pelerinaje sau procesiuni)

.        Biserica are in prezent  doua  hramuri :  Sfânta Treime si ca majoritatea bisericilor din zona are hramul Sfintilor Arhangheli  Mihail si Gavril , protectorii spirituali ai romanilor din Ardeal.

.        Altarul a fost zugravit în anul 1801, iar apoi restul bisericii în 1818.  de catre pictorul muralist  Dimitrie  Ispas din Gilau, care a zugravit si alte biserici din zona Clujului ; toata pictura este executata pe pânza. Mai târziu , dupa 1818 ,  la biserica s-a adaugat prispa dinspre sud si vest.

Biserica de lemn din Vama 1796 – Suceava

BISERICA_VAMA_resize

.         Biserica cu hramul Sfantul Nicolae a fost construita in Vama de Sus intre 1796-1798 de mesterul in lemn  Erhet Matei . Ctitori au fost gospodarii satului dintre care mentionati au fost Lupascu Luncan si Vasile Badale .  Desi reparatiile de data recenta sunt inexistente sau minore  si a suferit si o mutare in 1937 din centru satului in cimitir ,  biserica se pastreaza foarte bine si inca se mai slujeste in ea . Se pare ca singura interventie asupra bisericii a fost in secolul XIX cind a fost captusita cu scanduri pentru a proteja barnele .

Biserica din lemn Dobrinăuţi Hapăi – jud Botosani

Lăcaşul de cult a fost iniţial ridicat în lunca Siretului, a fost strămutat de două ori, iar din 1810 se află în satul Dobrinăuţi. in 2011 conducerea direcţiei de cultură Botosani  a demarat procedurile de introducere pe lista monumentelor istorice .

” Bunicul meu mi-a spus ca  in ziua cind m-am `trezit` eu biserica avea  370de ani si eu am acum 70 de ani ” , asa a povestit gospodarul care are casa in spatele bisericii . tot el mi-a spus ca biserica avea initial hramu „Sfantul Gheorghe” iar apoi biserica a capatat hramul Sfantului Nicolae, cum scrie si pe clopotul clopotnitei. Pina nu de mult in biserica se tineau 2 slujbe pe an , una de Izvorul Tamaduirii si una de Ziua Eroilor.

Satul Dobrinăuţi (Hapai  sau satul cel mare ) este atestat documentar din anul 1392 printr-un act emis de Roman I Musat ,domnul Moldovei , apoi apare mentionat si in acte emise de Alexandru cel Bun si Stefan Cel Mare .(satul este desfiintat in 1968 apoi reinfiintat in 2006)

Biserica de lemn din Botosana 1810 – Suceava

botosana_resize

.        Biserica cu hramul „Sfantul Dumitru” din Botosana este cea mai mare biserica din lemn mai  veche de 200 de ani  din judetul Suceava  si a fost construita de un mester din  Campulung Modovenesc , Grigore Iulian , in anul 1810, pentru a inlocui vechea biserica de lemn care era neincapatoare . Traditia locala spune ca biserica a fost facuta din banii oamenilor  si ca inainte ca mesterul sa se apuce de treaba , mai marele locurilor (primar dupa spusele unui batran ) a poruncit ca mesterul sa mareasca biserica cu un metru pe toate dimensiunile  fata de planul initial.Nu stiu la ce s-a gandit primarul cind  a facut asta , probabil ca i s-a parut neincapatoare ,  dar bisericii ii sta foarte bine , asa mare. Ion Dragusanul , un cunoscator al monografiilor bucovinene, sustine ca biserica a fost ridicata de administratia austriaca ( aici). Pe de alta parte  pe site-ul directiei de cultura a judetului Suceava se precizeaza ca biserica e  construita la mijlocul secolului al XVIII-lea ( poate in 1761 ? cind episcopul de Radauti sfinteste un antimis pentru o biserica din Botosana ) si recladita doar in 1810 . Cert este ca in Botosana au fost mai multe biserici din lemn  , traditia aminteste de o biserica ridicata aici chiar de Stefan cel Mare si daruita apoi unui sat din Maramures  si de una ridicata la sfarsitul secolului XVII care a fost donata  satului Poieni Solca in prima jumatate a secolului al XIX-lea.

.      Biserica este construită din bârne de brad pe o talpa  din  lemn de stejar  peste  o temelie inalta  de piatră.

Biserica de lemn Fratautii Noi -1744 , jud Suceava

.    Satul Fratautii Noi este atestat documentar in anul 1412 potrivit afirmatiilor istoricului Mihai Costachescu in lucrarea sa ” Documente Moldovenesti inainte de Stefan cel Mare ” aparuta la Iasi in anul 1943.Pana in anul 1433 satul era in stapanirea boierului Giurgiu de Fratauti , apoi a fiului acestuia Danco , pana in anul 1489 cand satul trece in administrarea manastirii Putna. sursa textului aici

.    Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construita in anul 1744 , pe loc , cum spun localnicii , direct in padure , din barne de stejar asamblate in coada de peste.Ulterior in jurul bisericii a fost amplasat cimitirul satului.Conform unei pisanii care se afla in posesia preotului bisericii, ctitorul lăcașului de cult este Ștefan Nicoară. Biserica a fost pictată în secolul al XVIII-lea în stil baroc moldovenesc.Catapeteasma se gaseste si astazi in starea initiala.   Corpul bisericii este pastrat foarte bine , acoperisul fiind schimbat de mai multe ori , stiu ca in 1934 a fost acoperit cu tabla  si mai recent cu sindrila ( o initiativa locala foarte laudabila , tinind cont ca aceasta solutie este mai costisitoare la intretinere, dar s-a preferat restaurarea corecta a bisericii ).localnicii spun ca secretul pastrarii bisericii sta in forma si dimensiunile acoperisului.Singura modificare pare a fi adaugarea pridvorului.

referinta Wikipedia o puteti gasi aici