Biserica de lemn din Forăști – 1766 – Suceava

1-biserica_forasti_2

.         Bisericuţa din  Forăşti are hramul „Sfantul Nicolae ” si a fost construită în 1766, de boierul Forăscu şi a servit comunităţii, ca biserică de parohie, până în 2010, când s-a sfinţit o biserică nouă, de zid. De-atunci, lăcaşul de lemn a rămas închis, fiind folosit pentru slujbe doar ocazional.

.        ” Lăcaşul e aşezat în cimitirul satului, pe un tăpşan înalt, la umbra unui tei bătrân. La piciorul dealului, un luciu de apă, ca un ochi deschis către cer. Totul pare acolo de veacuri, ca şi cum pământul le-ar fi scos aşa, întregi, din pântece. Apă, cer, pământ şi crucile turlelor – coordonatele după care vechii localnici ai aşezării îşi vor fi croit, cândva, existenţa. Azi, doar imaginea idilică a bisericuţei vechi, înconjurată de cruci, mai aminteşte de veacurile ce au trecut.Cu platoşa de lemn năruită, gata să se prăvale, cu o cruce aproape căzută şi cu lacătul greu, de fier, atârnând la uşă, lăcaşul pare că se tânguie. De bătrâneţe, de tristeţe, de neputinţă, de nepăsarea oamenilor, de uitare. E drama unei biserici şi a unei comunităţi, dar e şi drama noastră, a tuturor. Pentru că uitarea, lipsa mijloacelor financiare necesare conservării, indiferenţa şi o deficitară listă de priorităţi sunt doar câteva dintre cauzele care fac ca această moştenire atât de valoroasă a satelor noastre – bisericile de lemn – să dispară chiar sub ochii noştri. Va fi şi vina noastră dacă, peste ani, generaţiile ce vor veni nu vor şti că poporul acesta a dezvoltat o remarcabilă civilizaţie a lemnului şi că între bârnele vechi ale acestor bisericuţe ne-am păstrat, de-a lungul secolelor, neştirbite, credinţa şi dragostea de neam.”          text : Otilia BĂLINIŞTEANU ziarul Lumina .

Biserica de lemn din Sărmăşel-Gară 1692 – judetul Mures

.                   În anul 1938, când cele 150 de familii de români au pornit în pribegie din mica localitate Dâmbu, şi-au luat şi frumoasa bisericuţă de lemn cu ei. Baroniţa Banfi, stăpâna absolută a locului, a fost atât de impresionată de soarta pribegilor, încât le-a cedat pământul pe care, apoi, aceştia şi-au ridicat micul sat şi l-au numit Sărmăşel Gară. Iar bisericuţa cu clopotniţa alături au instalat-o pe un deal, în mijlocul unei livezi cu meri, pruni şi peri Recent, când am văzut-o noi, era tot acolo, la fel d.e frumoasă.Clopotele şi Clopotniţa de lemn au aceeaşi vechime ca şi bisericuţa . sursa articol Eugenia KISS  aici ..

Bisericuta are  hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, a fost construită în anul 1692, terminată la 19 aprilie. Inscripția de pe ușa de intrare a Bisericii dovedește că ea a fost ctitorită de Oprea și Șimon, în timpul lui Apafi Calvinu.Nu se cunoaște arhireul care a sfințit-o. Biserica este executată în întregime din lemn, în stilul arhitecturii populare, de tipul casei țărănești fără turn.  ( sursa : Wiki ) De-a lungul timpului acoperișul din șindrilă a fost refăcut de mai multe ori , dar corpul bisericii a ramas neschimbat pina astazi.

Biserica din Galu 1818 – judetul Neamt

.            A treia biserica de lemn de pe valea Bistritei se afla in satul  Galu ,comuna Poiana Teiului , in cimitirul satului . Biserica are hramul „Sfantul Gheorghe” si conform unei insemnari de deasupra pridvorului este construita in 1818. Dar o notă de pe o Evanghelie tipărită la Bucureşti menţionează că aceasta „… a fost dăruită… la biserica din satul Galu… anul 1780, noiembrie 8„. Ar rezulta deci că biserica  este mai veche decit se crede si in 1818 a avut loc doar o reparatie sau  ca actuala biserica s-a construit pe locul unui lăcaş mai vechi de anul 1780(si care probabil , avea hramul Sfintilor Arhangheli ). Biserica este realizată în  stil moldovenesc,  cu  influenţe ardeleneşti (dar mai putin pregnante decit la Farcasa) , lucru pe deplin explicabil dacă avem în vedere transferul masiv de populaţie, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, din Transilvania spre Valea Bistriţei .

Biserica de lemn din Corjauti , secolul XVIII , judetul Botosani

biserica_corjauti_resize

.       Biserica are hramul „Cuvioasa Paraschiva ” si se afla in satul Corjauti , comuna Hiliseu Horia , judetul Botosani .Se stie cert ca fost ridicata de familia Basota ,dar data ctitoriei nu se stie exact. Intre anii 1811-1813 boierul Ioniţă Başotă ridică în satul Pomârla, unde îşi avea conacul, o biserică nouă din zid. Vechea biserica din  lemn, ctitorită de C .( Constantin ?) Başotă, a fost cerută de locuitorii satelor Corjăuţi şi Hliboca, ambele situate pe moşia lui Başotă. Iscându-se ceartă între aceste două sate cu privire la biserica de lemn, proprietarul de atunci Ioniţă Başotă, a avut un cuvânt hotărâtor şi a poruncit ca de îndată corjăuţenii să-şi ridice biserica. Aceştia, în mare grabă, au desfăcut biserica şi în timpul nopţii au transportat-o la Corjăuţi, unde au reclădit-o. De aici deducem ca data constructie este anterioara anilor 1811-1813 , probabil cu vreo 30-40 de ani. Asimilarea datei de constructie cu a datei mutarii si reansamblarii este gresita.

Biserica lui Dragos Voda , Putna

biserica lui dragos 1

Potrivit traditiei biserica a fost ridicata de catre Dragos Voda , la mijlocul secolului XIV, in localitatea Volovat (Olhovăţ).Legenda spune ca Stefan cel Mare , ca sa o protejeze , la dorinta lui Daniil Sihastru , a dezasamblat in intregime aceasta bisericuta,si in aceeasi zi o duce linga Manastirea Putna , noaptea o  reasambleaza, iar in zori pleaca sa se lupte cu turcii.Dupa alte surse scopul mutarii a fost acela a de a servi ca lăcaş de închinare pentru comunitatea monahală ce luase fiinţă aici în timpul zidirii manastirii Putna.Este considerata cea mai veche biserica din lemn din Romania .Biserica are hramul „Intrarea Maicii Domnului in Biserica”

biserica dragos 01