.         Bisericuţa din  Forăşti are hramul „Sfantul Nicolae ” si a fost construită în 1766, de boierul Forăscu şi a servit comunităţii, ca biserică de parohie, până în 2010, când s-a sfinţit o biserică nouă, de zid. De-atunci, lăcaşul de lemn a rămas închis, fiind folosit pentru slujbe doar ocazional.

.        ” Lăcaşul e aşezat în cimitirul satului, pe un tăpşan înalt, la umbra unui tei bătrân. La piciorul dealului, un luciu de apă, ca un ochi deschis către cer. Totul pare acolo de veacuri, ca şi cum pământul le-ar fi scos aşa, întregi, din pântece. Apă, cer, pământ şi crucile turlelor – coordonatele după care vechii localnici ai aşezării îşi vor fi croit, cândva, existenţa. Azi, doar imaginea idilică a bisericuţei vechi, înconjurată de cruci, mai aminteşte de veacurile ce au trecut.Cu platoşa de lemn năruită, gata să se prăvale, cu o cruce aproape căzută şi cu lacătul greu, de fier, atârnând la uşă, lăcaşul pare că se tânguie. De bătrâneţe, de tristeţe, de neputinţă, de nepăsarea oamenilor, de uitare. E drama unei biserici şi a unei comunităţi, dar e şi drama noastră, a tuturor. Pentru că uitarea, lipsa mijloacelor financiare necesare conservării, indiferenţa şi o deficitară listă de priorităţi sunt doar câteva dintre cauzele care fac ca această moştenire atât de valoroasă a satelor noastre – bisericile de lemn – să dispară chiar sub ochii noştri. Va fi şi vina noastră dacă, peste ani, generaţiile ce vor veni nu vor şti că poporul acesta a dezvoltat o remarcabilă civilizaţie a lemnului şi că între bârnele vechi ale acestor bisericuţe ne-am păstrat, de-a lungul secolelor, neştirbite, credinţa şi dragostea de neam.”          text : Otilia BĂLINIŞTEANU ziarul Lumina .