Biserica de lemn din Bungard 1711 – judetul Bistrita-Nasaud

biserica_bungard

.             Bungard este un sat cu citeva sute de locuitori si apartine de comuna  Lechința ,   este atestat documentar in 1331  printr-un act al comitetelor de juzi din Dăbâca ce face referire la uciderea nobilului Ştefan de Bungard.Mica biserica din  Bungard este construita in anul 1711 si este vestita pentru frumusetea picturilor interioare , din pacate , ora nepotrivita  si starea drumului din sat m-au impedicat sa dau de cineva  care sa aiba cheia de la locas . Picturile interioare le puteti vedea aici.  Remarcabil de mentionat este faptul ca  timp de aproape 230 de ani în biserică au slujit preoţi din tată în fiu, membri ai aceleiaşi familii, Cheresteşiu . Astazi , in biserica nu se mai slujeste . Biserica are hramul Sfintilor Arhangheli Mihail şi Gavriil .

Despre distinsa familie de preoți a lui Alexandru Cheresteșiu

de Ioana Haitchi , urmașa familiei Cheresteșiu.

„Parohia a fost întemeiată în 1735 de strămoșul nostru evreu care s-a creștinat luându-și numele de Creștineanu și a durat 234 de ani. În timp, numele a fost maghiarizat în Kerestezs, iar apoi a devenit Cheresteșiu. Parohia a fost înființată pentru a ființa exact șapte generații consecutive de preoți, iar în 1970 s-a împlinit acest lucru.

În Transilvania știu că mai există un caz similar prin șapte generații consecutive de preoți dintr-o familie într-o singură parohie, iar aceea este în familia filosofului, Emil Cioran.

Actuala biserică a fost construită în 1711, dar ea a fost adusă de la o mânăstire, deoarece biserica de lemn care fusese înaintea ei la întemeierea parohiei Bungard, a dispărut din cauza unui incendiu. Nu știu să vă spun motivul. Acolo au fost botezați moșii și strămoșii mei și tot acolo sunt îngropați aproape toți. D-nul Țetcu Mircea Rares a fotografiat pentru Wikipedia două pietre funerare pe care le-a numit chiar așa, fără să spună ale cui sunt. Pe cea din dreapta se distinge chiar bine numele de Vasile Cheresteșiu, iar cealaltă aparține lui Alexandru Cheresteșiu. Clopotul bisericii se numește Vasile (toate bisericile au clopotele botezate), iar Vasile aparține vechii biserici.

Satul Bungard nu mai are de multă vreme nici măcar 100 de locuitori. Înainte de anul 1990 am fost la o înmormântare și în sat mai erau 98 de oameni. Dragii de ei, se numărau cu tristețe. Nu cred că azi sunt cu mult mai mulți, dar sunt oameni, pâinea lui Dumnezeu!

Acolo, în curtea acelei biserici de poveste, era odată un colț de rai. Puțin mai jos de biserică, în dreapta scărilor cum urci, era o casă de lemn cu trei camere, casă în care au fost invitați de seamă ai Bisericii Greco-Catolice, printre care și Cardinalul Iuliu Hossu. Curtea plină cu pomi fructiferi, grădina plină de rod – și pe hotar mai era loc pentru cultivarea grâului și al porumbului, iar în fața casei la o depărtare de cca. 1 km, se afla vestita vie de la Bungard, vie care a fost întemeiată de soția străbunicului meu, preot Alexandru Cheresteșiu, Maria-Magdalena Cheresteșiu, născută Salvanu. O vie cu butuci de viță nobilă și cu soiuri alese. Acolo se spuneau povești, se făcea și desfăcea lumea și cele de trebuință erau de la Dumnezeu lăsate și de mâna omului făcute. Masa mea de scris e o masă din acea vie, are 222 de ani, este din lemn masiv și nu o dau pentru nimic în lume! Îmi povestește și azi în poeme despre cele petrecute acolo. Voi scrie o carte despre neamul meu. Se va numi, PAROHIA.
Ehei, așa era odată lumea!
Numai bine, tuturor!
Ioana Haitchi, nepoata popii.
25.01.2022, Cluj-Napoca ”

Biserica de lemn din Dângău Mare – XVIII – Cluj

dangau_mare_02_resize

.                       Biserica cu hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe” din satul Dângău Mare a fost strămutată aici din satul Dâncu , judetul Cluj  și reclădită în acest sat în anul 1804 dupa cum scrie pe un scurt istoric de pe usa bisericii . Dupa Wikipedia si Protopopiatul Huedinului biserica ar fi fost recladita in 1864 , an destul de probabil deorece in 1862 satul Dâncu cumpara o biserica mai mare din Valea Draganului. Dar ambele date nu ne spun decit anul recladirii si  nimic despre anul constructiei bisericii , care se pare ca nu este cunoscut in mod cert .  Site-ul CIMEC o dateaza in secolul XVII , iar site-ul Monumente Istorice in secolul XVIII.   Biserica este mica , are o suprafata de doar 76 mp ,este construita majoritar din lemn de brad si are acoperisul din sindrila de brad adus din Măgura Răcătăului . Biserica a fost reparata , respectindu-se originalul , in anul 2004. In biserica s-a slujit pina in anul 2002.

Biserica de lemn din Agârbiciu – secolul XVII – Cluj

biserica_agarbiciu_001_blog

.          Satul Agârbiciu are in prezent 480 de suflete si se afla in comuna  Căpușu Mare, judetul Cluj , intr-o vale,  la stanga drumului Judetean spre Rasca .

.          Biserica de lemn din Agârbiciu, este  construită cel mai tarziu in anul 1700 , pe versantul stang al vaii Agârbiciului ,  în cimitirul satului . Se stie ca prima biserica a satului se afla asezata pe versantul drept al vaii Agârbiciului, într-un loc împadurit cunoscut sub numele de “câmpul curat”.     La constructia actualei biserici din lemn s-a folosit si  lemnul  vechi de stejar de la prima biserica ,  la ridicarea  talpilor si caprioriilor s-a folosit lemn nou de stejar, la fel si la ridicarea  boltilor si sarpantelor .     Tot de la prima biserica , care avea hramul Sfintei Maria , s-a pastrat un triptic vechi din anul 1555 , daruit de 2 credinciosi ai satului primei biserici. Tripticul, realizat în 1555 de un pictor moldovean anonim  , este alături de cel care a aparținut bisericii de lemn din Bica (judetul Cluj ) , unul dintre cele mai valoroase din țară.( Tripticul este o icoană-obiect de cult mai deosebită, formată din trei panouri, unul central și două laterale, denumite popular aripi, panouri legate prin balamale, a cărei funcționalitate trimite la serviciile religioase practicate în pelerinaje sau procesiuni)

.        Biserica are in prezent  doua  hramuri :  Sfânta Treime si ca majoritatea bisericilor din zona are hramul Sfintilor Arhangheli  Mihail si Gavril , protectorii spirituali ai romanilor din Ardeal.

.        Altarul a fost zugravit în anul 1801, iar apoi restul bisericii în 1818.  de catre pictorul muralist  Dimitrie  Ispas din Gilau, care a zugravit si alte biserici din zona Clujului ; toata pictura este executata pe pânza. Mai târziu , dupa 1818 ,  la biserica s-a adaugat prispa dinspre sud si vest.

Biserica de lemn din Lămășeni – secolul XVIII – Suceava

.      Biserica are hramul Sfantul Nicolae si este situata in valea satului Lămășeni ,  la dreapta dupa biserica noua  . Satul Lamaseni este mentionat oficial pentru prima data in „Uricul” lui Bogdan-Voda din 1365 prin care satul Lamaseni este dat boierului Rotopan , ca si satul Radaseni care se afla in imediata apropriere , acopera dealurile din vestul  orasului Falticeni .   Biserica nu are pisanie , site-ul Cimec o dateaza intre 1611 si 1703 , dar cercetari recente plaseaza data constructie in a doua parte a secolului XVIII. Anuarul Arhidiecezei Bucovinei” din 1909 indică anii 1760-1762 ca ani de construcție a bisericii. In timpul domniei lui Ștefan cel Mare a fost construită o biserică de lemn în imediata apropiere a actualei biserici. Tradiția locala menționează că din vechea biserică s-ar mai păstra încastrat deasupra golului de trecere în pronaos un fragment decorativ.  Biserica a suferit primele modificari la inceputul secolului XX , largindu-i-se ferestrele , s-a adaugat pridvorul , clopotnita si acoperisul de dranita a fost inlocuit cu unul de  tabla (1935-1936). Deasemenea s-a refacut pictura interioara . Din pacate , biserica noua care a fost construita alaturi , este mult prea aproape de monumentul istoric..   In biserica  inca se slujeste .

Biserica de lemn din Serbanesti – 1778 , Suceava

.                Biserica din Șerbănești are hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril  si a fost construită în anul 1778 de către boierul Ioniță Stârcea, în cimitirul din localitate.Conform CIMEC  ar fi fost construită în anul 1785.Turnul clopotniţă este legat de biserică printr-un culoar acoperit din lemn.  Biserica  a suferit lucrări de reparații în anii 1855 și 1890, cind a fost acoperita cu tabla.

Biserica de lemn din Mitocasi 1794 – Suceava

biserica_mitocasi_1.resized

.        Situata linga  apa Mitoc , nu de departe de Manastirea Mitocul Dragomirnei , localitatea Mitocasi  a apartinut multa vreme Manastirii Burdujeni . Biserica are hramul „Cuvioasei Paraschiva” si a fost construita cel mai tarziu in anul 1794 .

.        În Sinodicul parohiei datând din anul 1874  se menționează: „Construirea bisericii a fost începută în anul 1792 și a fost terminată în anul 1794. Vasile Calmuțchi (administratorul manastirii Burdujeni n.a. ) au făcut biserica și au înzestrat-o cu toate cele necesare.  Pe unul dintre clopotele bisericii se află inscripția cu litere latine „Anno Domini 1792”. Catapeteasma bisericii datează din 1796. Totuși, autorii lucrării “Monumente de arhitectură în lemn din Ținutul Sucevei” presupun că datarea construcției din Sinodicul parohiei este aproximativă, bazată pe tradiția orală, iar biserica ar fi construită de fapt înainte de anul 1790 si  precizează că în biserică s-au găsit numeroase  alte obiecte cu datări mai vechi .

mitocasi_biserica.resized

Biserica din Galu 1818 – judetul Neamt

.            A treia biserica de lemn de pe valea Bistritei se afla in satul  Galu ,comuna Poiana Teiului , in cimitirul satului . Biserica are hramul „Sfantul Gheorghe” si conform unei insemnari de deasupra pridvorului este construita in 1818. Dar o notă de pe o Evanghelie tipărită la Bucureşti menţionează că aceasta „… a fost dăruită… la biserica din satul Galu… anul 1780, noiembrie 8„. Ar rezulta deci că biserica  este mai veche decit se crede si in 1818 a avut loc doar o reparatie sau  ca actuala biserica s-a construit pe locul unui lăcaş mai vechi de anul 1780(si care probabil , avea hramul Sfintilor Arhangheli ). Biserica este realizată în  stil moldovenesc,  cu  influenţe ardeleneşti (dar mai putin pregnante decit la Farcasa) , lucru pe deplin explicabil dacă avem în vedere transferul masiv de populaţie, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, din Transilvania spre Valea Bistriţei .