Biserica din lemn Dobrinăuţi Hapăi – jud Botosani

Lăcaşul de cult a fost iniţial ridicat în lunca Siretului, a fost strămutat de două ori, iar din 1810 se află în satul Dobrinăuţi. in 2011 conducerea direcţiei de cultură Botosani  a demarat procedurile de introducere pe lista monumentelor istorice .

” Bunicul meu mi-a spus ca  in ziua cind m-am `trezit` eu biserica avea  370de ani si eu am acum 70 de ani ” , asa a povestit gospodarul care are casa in spatele bisericii . tot el mi-a spus ca biserica avea initial hramu „Sfantul Gheorghe” iar apoi biserica a capatat hramul Sfantului Nicolae, cum scrie si pe clopotul clopotnitei. Pina nu de mult in biserica se tineau 2 slujbe pe an , una de Izvorul Tamaduirii si una de Ziua Eroilor.

Satul Dobrinăuţi (Hapai  sau satul cel mare ) este atestat documentar din anul 1392 printr-un act emis de Roman I Musat ,domnul Moldovei , apoi apare mentionat si in acte emise de Alexandru cel Bun si Stefan Cel Mare .(satul este desfiintat in 1968 apoi reinfiintat in 2006)

Biserica din Badeuti 1487 – inceputul Rugăciunii

Prolog : aceasta biserica nu mai exista , acest articol este facut in amintirea ei si pentru a sustine speranta ca ea va fi recladita .

.     In 1917 , in timpul primului razboi mondial , intr-o zi urata ,  pe dealul Tibeniilor se afla artileria rusa , pe dealul Badeutului (astazi in  Milisauti ), unde se afla si biserica, se aflau cazematele si trupele austriece.La un moment dat , austriecii si-au dat seama ca turla bisericii, care era folosita si ca post de observare  , este luata drept reper de armata rusa si iau decizia dinamitarii din temelii a bisericii. ( consider ca varianta  care spune ca un obuz austriac a distrus accidental biserica nu este corecta deorece, in aceasta varianta , nu s-ar fi distrus biserica din temelii, mai este o varianta locala care zice ca rusii ar fi doborit-o in timpul tirului , clopotnita prezentind urme de lovituri )

(fotocopie a unei fotografii dintr-o expozitie particulara de grup aflata in muzeul etnografic Radauti .)

.     Multa lume crede ca  Stefan a inaltat cite o biserica dupa fiecare victorie in lupta,  lucru partial adevarat , Stefan si-a slavit victoriile si pomenit  jertfele  mult dupa timpul lor .
In 1486 , datorita contextului extern  ( Ungaria si Polonia duc trative de pace cu turcii) si pentru a asigura refacerea Moldovei, Stefan hotaraste sa incheie pace cu Inalta Poarta , reluand plata haraciului .
.     Astfel a inceput o perioada  in care este construita majoritatea locasurilor sale de cult ,intre 1486-1506, perioada inspirat  numita „Marea Rugaciune„. (inainte  Stefan ctitorise Putna ca necropola domneasca, biserica din Chilia si probabil biserica din Baia) .Dupa moartea lui Stefan  Rugaciunea  este continuata de urmasii sai care astfel au intregit un secol de arhitectura  ecleziastica moldoveneasca , în care s-a realizat acea sinteză unică a stilurilor bizantin şi gotic, într-o viziune proprie moldoveneasca , profund originală.
.     La Badeuti , linga Radauti , in aproprierea unei curti domnesti de tranzit , la 8 iunie 1487 , Stefan pune piatra de temelie a primei biserici , si anume  biserica „Sfântul Procopie”, in amintirea bataliei de la Râmnic cu Basarab voievod cel Tânãr , apoi pe 13 iunie incepe ridicarea bisericii „Sfânta Cruce” din Pãtrãuti in amintirea cruciadei antiotomane.

buton decorativ din ceramica care a impodobit biserica .

Biserica de lemn din Vladeni 1785 , Mihaileni , Botosani

biserica_vladeni_2_resize-001

Pisania săpată în lemn, pe portalul de intrare în biserică, spune că :

” Această sfântă biserică s-a făcut în zilele prealuminatului domn Ioan Alexandru Mavrocordat şi în zilele Preasfinţitului Mitropolit Kiriu Kir Gavriil, la anul 1785, iunie 8, de ierodiaconul Niculai Chirilă şi Zaharia“.
Ridicată de boierul Constantin Mareş, pentru „târgul Vlădenii“, bisericuţa a rămas apoi noului sat format în jurul ei, la 1864 – Vlădeni. Azi, acest sat nu mai există pe harta României. A fost şters odată cu reconfigurarea administrativ-teritorială a comunelor din jur. Astfel, în 2004, satul Vlădeni a devenit parte componentă a Mihăilenilor. „Din câte am înţeles, Mihăilenii nu aveau numărul de locuitori şi atunci i s-au anexat şi Vlădenii, şi Sinăuţii, pentru a deveni comună. Acum oamenilor de aici nici măcar nu le mai este trecut la domiciliu Vlădeni, ci Mihăileni“, explică pr. Ungureanu.
Bisericuţa ar rămâne, deci, ultimul semn al identităţii acestei comunităţi, al cărei nume a fost şters pentru totdeauna.
Un argument în plus că acest monument merită şi trebuie să fie salvat. „Ar fi păcat de ea. E istoria noastră şi e trist să o vedem cum cade, cum se ruinează, iar noi nu prea putem face nimic. Dacă nu vom primi un sprijin de undeva, se va pierde şi, odată cu ea, ne vom pierde rădăcinile“, consideră pr. Nicolae Ungureanu.  ( interviu luat de Otilia Balinisteanu pentru ziarul Lumina sursa  )

Biserica de lemn din Cândeşti 1777 , judetul Botosani

biserica_candesti2_resize

.       Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” a fost construită iniţial în anul 1777 în localitatea Pătrăuţii de Jos din raionul Hliboca, Ucraina. Ulterior, lăcaşul de cult a fost strămutat în localitatea Cândeşti Bucovina, judeţul Botoşani, „din încrediţarea Drept-credinciosului Arhiepiscop şi Mitropolit Vladimir al Bucovinei şi Dalmaţiei, cu cheltuiala evlavioşilor enoriaşi din Cândeşti şi cu sprijinul Protopopului Ioan Hostiuc”, după cum se menţionează într-un document oficial al epocii. Strămutarea efectivă s-a produs în anul 1912 cind biserica a fost desfacuta si apoi  reconstruita in Cândeşti Bucovina.

biserica_candesti4_resize

.        Satul Cândeşti apare prima oara mentionat intr-un extras de donatie din data de 7 iulie 1430 în timpul domniei lui Alexandru cel Bun ca fiind dat de catre domnul giupanul Stifu mentionandu-se urmatoarele ‘’Cu bunavoia boierilor nostri s-au dat giupanului Stifu s-au dat Serbanestii , pe Sariat ,si cu mori in Siriat, si …”Candesti, pe Siret, cu moara in Siret , intre Gramesti si Rogojesti., si mai jos de Calinesti. In anul 1775 cuprinsul Candestilor odata cu rapirea Bucovinei de Imperiul Hasburgic este taiat de la nord la sud de-a lungul paraului Molnita , in granita intre Moldova si Imperiul Austro-Ungar , pana in 1918 , partea ramasa Moldovei poarta numele de Cândeşti iar partea luata de austrieci poarta numele de Kindestie (Cândeşti Bucovina).

Ion Neculce – O samă de cuvinte si o bisericuţă pe un deluşel – Prigoreni – Iasi

biserica_Ion_Neculce_resize

.           „Deci cine va ceti şi le va crede, bine va fi, iară cine nu le va crede, iară va fi bine; cine precum îi va fi voia, aşa va face”.           „Fost-au şi bisericuţă de lemnu întru acel deluşel şi s-au răsipit, fiind de lemnu.” ( Ion Neculce – o sama de cuvinte )

.           Ion Neculce ,  hatman ar Moldovei in vremea lui Dimitrie Cantemir, savuros scriitor , memorialist si cronicar ,avea o mosie la Prigoreni linga Targu Frumos . Pe un deal isi avea conacul , pe alt deal incepu a construi o biserica din lemn , la mijloc un iaz si o punte din piele . Biserica a fost terminata in timpul lui Grigore al II-lea Sturza ,cam pe la 1730.

Biserica de lemn Pârteștii de Sus – Suceava

biserica_partesti_sus_resize-004

.    Biserica are hramurile  Sfintii  Voievozi si Nasterea Fecioarei Maria , este o ctitorie inceputa in 1779 care a fost finalizată și sfințită la 8 septembrie 1780 de către episcopul Dosoftei Herescul al Rădăuților.Dupa anumite date biserica a fost recladita in 1861.

Biserica adaposteste o interesanta colectie de icoane pe tabla , eu pina acum nu am mai intalnit icoane pe tabla .

Manastirea Golia – secolul XVI-XVII – Iasi

golia_intrare_mica

Vasile Lupu Voievod, „din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei” (1634-1653), „om cu hire înaltă și împărătească, mai mult decât domnească… au zidit și lăudate mănăstiri”, între care Golia din Iași „peste toate mănăstirile aice în țară mai iscusită” (Miron Costin). Ctitorie veche a marelui logofăt Ioan Golia, din sec. al XVI-lea, biserica „Înălțarea Domnului” a fost refăcută la alte dimensiuni de Vasile Lupu între anii 1650-1653 și terminată în 1660 de fiul său Ștefăniță. www.golia.ro

Manastirea Golia are trei hramuri: Înaltarea Domnului , Izvorul Tamaduirii  si Sf. Treime (a doua zi de Rusalii).

articolul scris de Anca Bratuleanu in Dilema aici

Biserica de lemn din Botosana 1810 – Suceava

botosana_resize

.        Biserica cu hramul „Sfantul Dumitru” din Botosana este cea mai mare biserica din lemn mai  veche de 200 de ani  din judetul Suceava  si a fost construita de un mester din  Campulung Modovenesc , Grigore Iulian , in anul 1810, pentru a inlocui vechea biserica de lemn care era neincapatoare . Traditia locala spune ca biserica a fost facuta din banii oamenilor  si ca inainte ca mesterul sa se apuce de treaba , mai marele locurilor (primar dupa spusele unui batran ) a poruncit ca mesterul sa mareasca biserica cu un metru pe toate dimensiunile  fata de planul initial.Nu stiu la ce s-a gandit primarul cind  a facut asta , probabil ca i s-a parut neincapatoare ,  dar bisericii ii sta foarte bine , asa mare. Ion Dragusanul , un cunoscator al monografiilor bucovinene, sustine ca biserica a fost ridicata de administratia austriaca ( aici). Pe de alta parte  pe site-ul directiei de cultura a judetului Suceava se precizeaza ca biserica e  construita la mijlocul secolului al XVIII-lea ( poate in 1761 ? cind episcopul de Radauti sfinteste un antimis pentru o biserica din Botosana ) si recladita doar in 1810 . Cert este ca in Botosana au fost mai multe biserici din lemn  , traditia aminteste de o biserica ridicata aici chiar de Stefan cel Mare si daruita apoi unui sat din Maramures  si de una ridicata la sfarsitul secolului XVII care a fost donata  satului Poieni Solca in prima jumatate a secolului al XIX-lea.

.      Biserica este construită din bârne de brad pe o talpa  din  lemn de stejar  peste  o temelie inalta  de piatră.

Biserica din Razboieni – Gropnita razboinicilor – 1496

.       Dupa  victoria de la Podul Inalt (Vaslui ) 1475 , unde Stefan a condus o armata de  40.000 moldoveni , 5000 secui , 2000 poloni si 1800 unguri contra armatelor lui Soleiman Pasa ,toate puterile străine se bucurară de biruința câștigată de către moldoveni asupra turcilor. Roma serbă în toate bisericile pe Apărătorul Creștinătății din Moldova, Matias Corvin trimite drept sol în luna lui april 1475 pe  episcopul de Stulwaisemburg sfatuidu-l pe Stefan  să continue  un război început sub auspicii așa de fericite.  Dar Ștefan era silit să-l urmeze și fără de voia lui, căci Mohamed (Mehmet) II, turbat de mânie pentru neștearsa rușine suferită de armele sale, hotărî o a doua campanie asupra Moldovei, mult mai ampla  decât cea dintâi.Ajutorul Europei  vine doar sub forme de laude si promisiuni  si ca fie si mai rau , turcii ii pun pe tatari sa atace Moldova dinspre vest , astfel ca Stefan  lasa la vatra oastea sa cea mare formata din razesi , ca sa-si apere familiile de navalirea tatarilor.

.    „În anul 1476, luna iulie 26, vineri, a venit însusi tarul turcesc, numit Mehmed beg, cu toate puterile sale, si cu Basaraba voievod cu ei si cu toata oastea sa, asupra lui Stefan voievod. Si au facut razboi cu ei la Pîrîul Alb si au biruit atunci blestematii de turci si cu muntenii hicleni. Si au cazut acolo cei buni si multi boieri mari, si ostenii cei buni si tineri (…) sub mîinile limbilor necredincioase pagîne si sub mîinile muntenilor pagîni, care au fost partasi cu pagînii si au fost de partea lor împotriva crestinilor” (Letopisetul de la Bistrita)

.    „Moldovenii, zice vornicul Ureche, au picat, nu fieștecum, ce până la moarte se apăra, nice biruiți din arme, ce stropșiți de mulțimia turcească; au rămas izbânda la turci, și atâta de mulți au pierit, cât s-au nălbit poiana de trupurile celor pieriți unde au fost războiul; și mulți din boiarii cei mari au picat, și viteajii cei buni au pierit cu totul atunce, și fu scârbă mare în toată țara și tuturor domnilor și crailor de pinpregiur, dacă au auzit că au căzut moldoveanii sub mâna păgânilor”. În zadar Ștefan se aruncă în mijlocul vrăjmașilor, ca doar ar reîntocmi lupta; el pică de pe cal jos. Boierii, deznădăjduind de biruință, se strânseră pimprejurul domnului lor, îi făcură un zid cu piepturile lor și-l traseră în fugă”  ( Bătălia de la Războieni și pricinile ei, 26 iulie 1476 de Mihail Kogalniceanu)

„După ieşirea neprietenilor şi vrăjmaşilor din ţară, dacă au strâns Ştefan Vodă trupurile morţilor, movilă din cei morţi au făcut şi pe urmă şi-au zidit deasupra oaselor o biserică unde trăieşte şi astăzi întru pomenirea sufletelor.” (Grigore Ureche) (descoperirile arheologice au intarit cele spuse de cronicar)

„După bătăliile verii anului 1476, unsprezece dintre cele douăzeci şi cinci de nume ale sfatului domnesc nu s-au mai făcut auzite decât în pomelnice şi în pomenirile creştineşti” (sursa aici )