Biserica de lemn din Farcasa 1774 , judetul Neamt

biserica_farcasa

.        Numele de Fãrcasa vine de la pârâul de-a lungul cãruia, în vechime, se întindea localitatea . Satul  Farcasa , sat manastiresc multa vreme , apare cu aceasta denumire prima oara intr-o danie din secolul XV catre Manastirea Neamt,dar documentul este considerat fals . Legenda locala spune că numele de Fărcașa vine de la ungurescul “forcoș” care înseamnă lup ,pe valea pârâului ce se varsă în Bistrița  fiind pe timpuri mulți lupi.

.         Biserica are hramul  Sfintei Paraschiva si a fost construita in 1774 de ardelenii refugiati in Moldova . Este a doua biserica intalnita in drumul meu pe Valea Bistritei si prezinta asemanari cu vecinele din Brosteni si Galu.Daca este sa ma iau dupa decoratiuni , in care biserica este bogata , si dupa pridvorul de intrare , as putea zice ca la ea au lucrat si mesterii care au impodobit  biserica din Brosteni. Sub acoperiş, un brâu alcătuit din două scânduri suprapuse înconjură monumentul şi pe această „cornişă” atât de original executată, meşterii constructori de pe Valea Bistriţei au aşternut câte două şiruri de rozete şi arce concentrice, folosind tehnica puncţiei cu vopsea şi pirogravura. Bârnele de susţinere a acoperişului, prelungite în consolă, au fost împodobite cu terminaţii rostrate şi rozete incizate. Daca in Brosteni clopotnita nu depaseste coama bisericii , la Farcasa ea se inalta spre cer , aducind aminte de bisericile ardelenesti. Un fapt  deosebit este si plasarea bisericii , nu central sau intr-un cimitir , ci intr-un loc izolat,loc unde s-au asezat initial ardelenii.Biserica a suferit modificari in secolul al XIX si a fost restaurata in 1951.

Biserica de lemn din Brosteni 1760 – Suceava

„”...satul Broşteni fiind  împrăştiat,  mai ca toate satele de munte,  nu se  rusina lupul şi ursul a se  arăta ziua-miaza mare prin el.  O casă ici sub tiharaia asta, alta dincolo de Bistriţă sub altă tihăraie;  mă rog, unde i-a venit  omului îndemână să  şi-o facă”          scria    Ion Creanga  aducindusi aminte de perioada cind urma scoala catihetica din Brosteni.  Scoala a fost infiintata in 1840 de boierul Alecu Bals si  avea drept dascal pe Nicolae Nanu ,lectiile aveau loc in interiorul acestei  biserici, devenita intre timp un mic muzeu.

.        In anul 1760 locuitorii satului Brosteni au ridicat o biserica din lem de brad ,cu hramul sfantului Nicolae , ajutati fiind de locuitorii satelor vecine Lungeni si Neagra.Aceasta bisericuta are in loc de temelie barne groase de frasin si tisa.Mesteri au fost fratii  Petru si loniţă Erei care  au fost adusi din Bucovina si au lucrat sub indrumarea unui calugar numit Daniil de la Voronet. La biserica,o buna parte din lucrari s-au facut cu cheltuiala haiducului Moglan (traditie locala ),care a dat si haiduci ca mana de lucru la ridicarea acestui lacas.Lucrul s-a facut tot din barda si cutitoaie,fara joagar si fierastrau de mana.Cu toate acestea s-au facut inflorituri frumoase,lucru s-a facut cu multa migala si rabdare,cu cutitul de catre priceputi mesteri lemnari.Icoanele au fost facute pe lemn de molid si au fost pictate de calugarul Daniil impreuna cu fratele sau pe care-l avea ca ucenic.Calugarul Daniil de la Voronet a daruit si locul pentru biserica,pentru livada si cimitir.El a mai contribuit si cu o parte din cheltuieli pentru odoare si carti bisericesti.O parte mai mica din sumele trebuincioase au fost obtinute de la enoriasii care,pe atunci erau cam putini in Brosteni.Lucrarea acestei biserici s-a facut in perioada anilor 1760-1765.

.     „. . . Popa Gavriil sîn Petrii Popăscul ot Stiulbicani şi s-au dat la biserica din Broşteni, unde se prăznuiesşte hramul sfântului ierarhul Necolai, unde si preot dintăieş-dată a fost la această sfântă biserică, în cursul anilor, de la alcătuirea lumii, 1790 iară de când     s-au făcut biserica din Broşteni la acest văleat 7286 (1778)”.Această biserică de lemn a fost construită prin cheltuiala monahului Daniil   şi lucrată de Petru Erei şsi fratele său loniţă, în anul 1779.  Atestarea se documentează printr-o insemnare, de la paginile 1-3, în partea de jos, a filelor Cazaniei (Bucureşti, 1786):

Stâlpul lui Vodă 1717 – Vama , Suceava

.               „Pe aici prin Vamã au trecut atâtea osti ce au cãzut din Moldova asupra Ardealului si odatã, la 1717, Vama a vãzut tãbãrând Tãtãrimea sãlbaticã si pe Domnul tãrii, Mihai Racovitã, care era silit sã o întovãrãseascã. Întorcându-se biruitor în aceste pãrti, Mihai Vodã a ridicat pe dealul din dreapta, la iesirea din Vama, un stâlp de piatrã poroasã,cu inscriptie netrainicã…”……..  „Stâlpul lui Vodã rãmase ca un semn al neasteptatei manifestãri rãzboinice fãcute de un voievod moldovean într-o epocã de slãbiciune si înjosire, pe drumul lui Petru Rares, cel puternic si mândru, acolo, în pãrtile ardelenesti ” Nicolae Iorga („Neamul românesc din Bucovina”, Bucuresti, 1905)

.             „Din mila lui Dumnezeu, Io Mihai Racoviță Voevod, Domn și oblăduitor a toată Moldova, la văleat 7224 (1716) al treilea rând al Domniei Mele, ridicat-a puternica Împărăție turcească oaste asupra Nemților și de acolo (de la Rodna n.a.), împreună cu Măria sa Sultanul și cu mulțime de tătari, prădând și arzând până la cetatea Bistriței… Apoi s-au slobozit tătarii în pradă, trecând de Muncaci, la ungurime de afară și s-au întors prin Maramureș, au prădat tot Maramureșul, care pradă s-a pomeni la unguri …” ( inscriere de pe monument , in limba romaneasca veche cu litere chirilice)

.            Eroic ? nu-i asa ?  asa pare , dar sa-l iertam pe domnul Iorga pentru prea multa ingaduinta cu romanii pe care i-a iubit  prea mult si sa-l intelegem pe Racovita ca vorbeste asa glorios despre sine insusi ( dar pastram niste  dubii  despre faptul ca sultanul era linga el, macar cu gandul ).

Biserica de lemn din Vama 1796 – Suceava

BISERICA_VAMA_resize

.         Biserica cu hramul Sfantul Nicolae a fost construita in Vama de Sus intre 1796-1798 de mesterul in lemn  Erhet Matei . Ctitori au fost gospodarii satului dintre care mentionati au fost Lupascu Luncan si Vasile Badale .  Desi reparatiile de data recenta sunt inexistente sau minore  si a suferit si o mutare in 1937 din centru satului in cimitir ,  biserica se pastreaza foarte bine si inca se mai slujeste in ea . Se pare ca singura interventie asupra bisericii a fost in secolul XIX cind a fost captusita cu scanduri pentru a proteja barnele .

Biserica Aratarea Domnului din Sucevita – Suceava

.         Prima ctitorie a familiei Movilestilor , care a precedat actualul complex manastiresc de la Sucevita ,  a fost o biserica mai modesta , datand din preajma anului 1581. Biserica cu hramul „Aratarea Domnului” se afla la vest de manastirea Sucevita in cimitirul satului . Pe site-ul Cimec este trecut ca an al ctitoriei , anul 1772 ,pe site-ul directiei judetene de cultura Suceava este trecut drept ctitor arhimandritul Iosif.Daca este vorba de Iosif Carașchevici , atunci cele doua informatii nu pot fi simultan corecte deorece Iosif Carașchevici a fost arhimandrit intr-o perioada mai tarzie. Biserica, cladita din piatra, este o biserica traditional moldoveneasca (Sucevita are influente puternice muntenesti), si este realizata  intr-un stil considerat arhaic pentru sfarsitul secolui XVIII. Fapt ce sustine ipoteza ca in 1772 sau mai tarziu ar fi fost doar o recladire a unei biserici mai vechi , daca actuala biserica are sau nu are legatura cu prima ctitorie a Movilestilor inca  nu am aflat  , dar acest lucru este posibil..      Biserica a servit drept paraclis pentru calugarii de la manastirea Sucevita , inca se mai vede in zid  urma sparturii prin care calugarii isi croiau drum spre biserica din cimitir. In anul 1832 biserica devine biserica de sat.

Biserica de lemn din Humoreni – Suceava

biserica_humoreni_1_resize

.      In anul 1742 jumatate din satul Comanesti este vanduta manastirii Humorului. Manastirea va coloniza partea sa de sat  cu familii de ” liuzi ”  chemati sa le munceasca pamanturile, noul sat  capatand denumirea de Liudi Humora .In acest sat au existat mai multe biserici , toate primite in dar.Actuala biserica este primita in anul 1892 de la vecinii din Partestii de Jos si avut initial hramul Sfantului Nicolae , apoi dupa mutare a capatat hramul Sfintilor Arhangheli.Desi peretii de barne au fost acoperiti cu dranita si scanduri , iar dranita de pe acoperis a fost inlocuita cu tabla, structura initiala se pastreaza nealterata.Data ridicarii bisericii nu este cunoscuta , dar se stie ca este anterioara anului 1775 , anul inceperii ocupatiei austriece.

Biserica de lemn din Colacu 1800 , Suceava

biserica_colacu_01jpg_resize

.       Biserica cu hramul Sfantul Nicolae a fost ridicata in anul 1800 de familia preotului Gavril Ciupercovici pe locul unei biserici mai vechi .Gheorghe Bratiloveanu si Mihai Spanu au observat similtudini cu biserica din Botosana ca tehnica de executie si ca proiect ,considerand ca posibil ca bisericile sa fie facute de acelasi mester sau de mesteri apartinind aceleasi scoli . In comuna Fundu Moldovei , de care apartine satul Colacu , exista o familie o familie de meseriasi renumiti in ale lemnului , Ioniță și Gheorghe Șalvariu , care sunt  considerati  mesterii bisericii iar Gheorghe este trecut si ca ctitor  pe  o inscriptie de pe clopotul clopotnitei. Crucea meșterului Ioniță Șalvari se află în curtea bisericii, pe ea aflându-se următoarea inscripție scrisă în limba română cu caractere chirilice: „Supt aciast sf cru(ce) odihnesc robi(i) lui Dumnezeu Ioniță Șălvar. Cu bunul său soț Maria Hasnăș. Acești multe bunătăți au făcut, adecă, o biserică din nou la Cîmpulung, o biserică din nou la Cîrlibaba și o catapeteasmă nouă la Fundu Moldovei. Vecinică lor pomenire”

.     In curtea bisericii se află şi mormântul profesorului Traian Popovici,care în anul 1941,în calitate de primar al Cernăuţiului, a salvat de la deportare în Transnistria aproape 30.000 de evrei.De asemeni în curtea biserici vechi se afla o casă ţărănească de la sfârşitul secolului al-XIX-lea, dotată la interior cu diferite obiecte casnice vechi.

Biserica de lemn din Adancata – Suceava

biserica_adancata_resize

.           Localitatea Adancata , numita in secolul XIX -lea Poiana Pustie , era , pina la secularizare ,mosie a manastirii Burdujeni. Prima biserica construita  aici  era situata in vatra satului si se presupune ca ar fi fost ridicata  cel mai tarziu la sfarsitul  secolului al XVII-lea , in cimitirul bisericii gasindu-se o cruce datata la 1700. Biserica a ars aproape in  totalitate in prima parte a secolului  XVIII, stramosii familiei Scriban din Burdujeni recladind-o.

.           Actuala biserica , cu hramul Sfantu Dumitru ,conform cronicii parohiei , este considerata o ctitorie a fratilor Horatau , ambii preoti , a caror nume apar in pomenicul triptic in anul 1794 . (se pare totusi ca vechea biserica a doar reparata complet cu modificarea planului initial si nu s-a construit alta noua , caz in care ar trebui considerata ca si ctitor familia Scriban ).Lăcașul de cult a fost resfințit în anul 1796 de către arhiereul Anania Atonitul.

Later edit : un excelent istoric al bisericii in pagina 2