Posted inExtraverale Fotografii
Extraveral nr 26 – Elogiul lentorii
Biserica de lemn din Groși 1741 , Timiș
. Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnului” si a fost ridicata in anul 1741 de catre jupan Petcu Neculai dupa cum scrie in inscriptia de pe stalpii din tinda. Biserica a fost adusa in anul 18260din localitatea vecina , Capalnas (jud. Arad) .Grosi , este un sat mic din comuna Margina , judetul Timis ,așezat între dealuri și păduri seculare si este amintit pentru prima dată la 1508 ca proprietate a lui Abrahamfy. Este cert că în perioada otomană a fost locuită. Într-un defter turcesc de la 1593 se aminteşte satul valah Gros. Locuitorii se ocupau cu mineritul, în special cu spălatul aurului. La conscripţia din 1717 localitatea este numită Grosch si avea doar 20 de case.
Pictura este probabil realizata de Ștefan Tenețchi. unul din cei mai renumiți pictori și zugravi de biserici în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea sau poate de un ucenic de al sau.
Biserica de lemn din Crivina de Sus 1676 – jud. Timis
. Biserica din Crivina de Sus are hramul Cuvioasa Paraschiva si este singura biserica de lemn din zona Fagetului datată prin inscripţie în secolul al XVII-lea.Biserica din Crivina de Sus are câteva caracteristici ce o apropie de cele din judeţul Hunedoara, cu care satul se învecinează .Tradiţia locală şi documentele recente arată că ea chiar a fost adusă de la Ilia, de pe Mureş, donată fiind de o văduvă bogată unei comunităţi rurale mărunte ce, potrivit conscripţiei din 1717, abia număra 10 case.Crivina de Sus are astazi 49 de numere și aproximativ 200 de locuitori ,ortodocșii fiind minoritari, predominând penticostalii.Eforturile tânărului preot paroh de a salva această biserică se lovesc constant de lipsa de implicare a autorităților, care s-au multumit sa treaca biserica intr-un circuit de vizitare a zonei Fagetului si atat.
“S.O.S ! biserica din Crivina de Sus ! ”
. „Motivul pentru care arhitectura acestei biserici nu prezintă influenţe (unii le-ar numi „contaminări”) ale barocului este vechimea edificiului: inscripţia cu caractere chirilice incizată deasupra intrării ne informează cu exactitate că: „Făcută-i această biserică în anul Domnului 1676 luna februarie 8 zile.”. Austriecii, pe post de vectori ai barocului, urmau să cucerească Banatul de la turci abia la 1716-1718; chiar admiţând că la acel moment biserica se afla încă la Ilia, în Transilvania învecinată, cronologia atestă totuşi că a fost edificată prea devreme pentru a intra sub influenţa barocului: Habsburgii au cucerit Transilvania la 1685 şi au obţinut-o definitiv abia prin tratatul de pace de la 1699. Foarte probabil ca biserica din Crivina de Sus să fie cea mai veche biserică de lemn din Banat. .. Este greu de înţeles de ce nu se face nimic la nivelul Mitropoliei Banatului sau chiar al Patriarhiei, în condiţiile în care statisticile relevă faptul că, în România ultimilor 15 ani, la fiecare două zile s-a inaugurat o biserică nouă” preluare text de aici : sursa
Posted inalba Fotografii Manastiri,Biserici,Catedrale
Biserica Martirilor – Râpa Robilor – Aiud
“SA NU NE RAZBUNATI!”
In anul 1947, conducerea politică a ţării a luat decizia de a transforma închisoarea din Aiud într-un mare centru de exterminare, dedicat elitei atât duhovniceşti cât şi intelectuale a ţării. Acest masacru îşi duce misiunea pâna în anul 1964, când, la presiunea occidentului sunt eliberaţi toţi “detinuţii politici” rămaşi în viaţă.Comuniştii au îngropat, în cimitirul denumit de localnici «Râpa Robilor», elita rezistenţei româneşti. Înmormântarea deţinuţilor se făcea noaptea, pe întuneric, fără să li se pună cruce la căpătai. Aici, unde morţii sunt neidentificaţi, de multe ori azvârliţi în gropi comune, trebuie ridicată o sfântă biserică întru pomenirea lor.Puţinii supravieţuitori ai închisorilor au luat decizia în 1992 de a ridica în acest loc un monument, ca simbol al biruinţei lui Hristos, prin aleşii săi, faţă de înainte mergatorii lui antihrist.In anul 2004 , parintele Iustin Parvu a inffintat aici un schit cu hramul „Inaltarea sfintei Cruci”
Biserica de lemn din Bătești – jud. Timis
. Biserica de lemn are hramul Cuvioasa Paraschiva si a fost adusa pe tavalugi de lemn din disparutul catun Veţa, cumpărată de băteşteni pe undeva la jumatatea veacului al XVIII-lea , fiind trasa de sase perechi de boi. Nu se cunoaste anul constructiei , fiind datata de istorici intre secolele XVI si XVIII.Arhitectura este de inspiratie populara , avand deasupra pronaosului o turla cu acoperis de factura baroca.Biserica este construita din lemn de stejar cioplit cu barda, iar imbinarile sunt facute cu cuie din lemn.Interiorul a fost pictat in 1783 ,pictura este in ulei pe pinza , care afost aplicata apoi pe pereti si pe bolta bisericii.Pictura veche se păstrează doar în altar şi pe bolta naosului. Aşa cum arată o pisanie în chirilică din naos ea aparţine şi cunoscutului pictor bănăţean Gheorghe Diaconovici ,care a pictat mai multe biserici din zona Fagetului. Zugrăvitusa aciastă Biserică în zilele împăratului Iosif alu… cu blagoslovenia …Sfinţiei Sale Sofronie a Timişorii fiind protopreviter Petru Petrovici a lu Sarazului şi a împodobit cu cheltuiala dumnealui Mihai Vasiescu şi frateso Ianăş Vasiescu fiind întâi chinez Pătru Ursulescu apoi pe urmă Pătru Drâghicioni fiind preot Ioan Popovici. Zugrav Gheorghie Diaconovici şi Ştefan Popovici din Vasiova 783 novembre. sursa text si traducere : Banatterra si cuvantul preotului Farcas Cristian.
Biserica de lemn din Sărmașu – județul Mureș
. Biserica are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” si are radacini adinci in istoria locurilor .Prima atestare a unei biserici ortodoxe in Sărmașu apare in anul 1348, cand regele Ludovic I, al Ungariei dona o mosie familiei Swk in urmatorul context „terra nobilium de Swk Sarmas vocata”. Cu aceasta ocazie este amintita si „ecclesia parohialis in Sarmos”. Biserica de lemn nu se stie exact din ce an a fost construita, dar in 1733, pe timpul episcopului Klein a fost renovata, deci avea o vechime oarecare. In 1812 a fost refacuta dupa constructia care exista si in timpul conscriptiei lui Bukow care gaseste Sarmasu ca ortodox cu 72 familii, fapt atestat si de inscriptia sculptata in lemnul mesei din altar. Peretii inscriu un plan dreptunghiular, cu altarul in decros, poligonal cu cinci laturi. In amplificarea spre vest, a navei se constata doua etape, una soldandu-se cu aparitia clopotnitei, ale carei schelet de sustinere se afla in interiorul pronaosului adaugat. Partea originara a navei a avut o bolta, de veche traditie, comuna intregului spatiu romanesc. Acum, cate o bolta , semicilindrica, retrasa de la linia peretilor lungi, acopera naosul si altarul, cea din urma fiind intersectata de trei fasii curbe. Barnele sunt imbinate in coada de randunica, la fel ca si la Nicula, iar consolele prezinta crestaturi in unghi drept.(sursa text : http://www.biserici.org) Biserica a functionat si ca muzeu religios , pina in 2002 cind a fost jefuita . Astazi biserica nu are geamuri la ferestre si starea ei pare se degradeze.
recomand citirea integrala a articolului semnat de Eugenia Kiss in Ziarul de Mures
Biserica de lemn din Bungard 1711 – judetul Bistrita-Nasaud
. Bungard este un sat cu citeva sute de locuitori si apartine de comuna Lechința , este atestat documentar in 1331 printr-un act al comitetelor de juzi din Dăbâca ce face referire la uciderea nobilului Ştefan de Bungard.Mica biserica din Bungard este construita in anul 1711 si este vestita pentru frumusetea picturilor interioare , din pacate , ora nepotrivita si starea drumului din sat m-au impedicat sa dau de cineva care sa aiba cheia de la locas . Picturile interioare le puteti vedea aici. Remarcabil de mentionat este faptul ca timp de aproape 230 de ani în biserică au slujit preoţi din tată în fiu, membri ai aceleiaşi familii, Cheresteşiu . Astazi , in biserica nu se mai slujeste . Biserica are hramul Sfintilor Arhangheli Mihail şi Gavriil .
Despre distinsa familie de preoți a lui Alexandru Cheresteșiu
de Ioana Haitchi , urmașa familiei Cheresteșiu.
„Parohia a fost întemeiată în 1735 de strămoșul nostru evreu care s-a creștinat luându-și numele de Creștineanu și a durat 234 de ani. În timp, numele a fost maghiarizat în Kerestezs, iar apoi a devenit Cheresteșiu. Parohia a fost înființată pentru a ființa exact șapte generații consecutive de preoți, iar în 1970 s-a împlinit acest lucru.
În Transilvania știu că mai există un caz similar prin șapte generații consecutive de preoți dintr-o familie într-o singură parohie, iar aceea este în familia filosofului, Emil Cioran.
Actuala biserică a fost construită în 1711, dar ea a fost adusă de la o mânăstire, deoarece biserica de lemn care fusese înaintea ei la întemeierea parohiei Bungard, a dispărut din cauza unui incendiu. Nu știu să vă spun motivul. Acolo au fost botezați moșii și strămoșii mei și tot acolo sunt îngropați aproape toți. D-nul Țetcu Mircea Rares a fotografiat pentru Wikipedia două pietre funerare pe care le-a numit chiar așa, fără să spună ale cui sunt. Pe cea din dreapta se distinge chiar bine numele de Vasile Cheresteșiu, iar cealaltă aparține lui Alexandru Cheresteșiu. Clopotul bisericii se numește Vasile (toate bisericile au clopotele botezate), iar Vasile aparține vechii biserici.
Satul Bungard nu mai are de multă vreme nici măcar 100 de locuitori. Înainte de anul 1990 am fost la o înmormântare și în sat mai erau 98 de oameni. Dragii de ei, se numărau cu tristețe. Nu cred că azi sunt cu mult mai mulți, dar sunt oameni, pâinea lui Dumnezeu!
Acolo, în curtea acelei biserici de poveste, era odată un colț de rai. Puțin mai jos de biserică, în dreapta scărilor cum urci, era o casă de lemn cu trei camere, casă în care au fost invitați de seamă ai Bisericii Greco-Catolice, printre care și Cardinalul Iuliu Hossu. Curtea plină cu pomi fructiferi, grădina plină de rod – și pe hotar mai era loc pentru cultivarea grâului și al porumbului, iar în fața casei la o depărtare de cca. 1 km, se afla vestita vie de la Bungard, vie care a fost întemeiată de soția străbunicului meu, preot Alexandru Cheresteșiu, Maria-Magdalena Cheresteșiu, născută Salvanu. O vie cu butuci de viță nobilă și cu soiuri alese. Acolo se spuneau povești, se făcea și desfăcea lumea și cele de trebuință erau de la Dumnezeu lăsate și de mâna omului făcute. Masa mea de scris e o masă din acea vie, are 222 de ani, este din lemn masiv și nu o dau pentru nimic în lume! Îmi povestește și azi în poeme despre cele petrecute acolo. Voi scrie o carte despre neamul meu. Se va numi, PAROHIA.
Ehei, așa era odată lumea!
Numai bine, tuturor!
Ioana Haitchi, nepoata popii.
25.01.2022, Cluj-Napoca ”
Biserica de lemn din Dângău Mare – XVIII – Cluj
. Biserica cu hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe” din satul Dângău Mare a fost strămutată aici din satul Dâncu , judetul Cluj și reclădită în acest sat în anul 1804 dupa cum scrie pe un scurt istoric de pe usa bisericii . Dupa Wikipedia si Protopopiatul Huedinului biserica ar fi fost recladita in 1864 , an destul de probabil deorece in 1862 satul Dâncu cumpara o biserica mai mare din Valea Draganului. Dar ambele date nu ne spun decit anul recladirii si nimic despre anul constructiei bisericii , care se pare ca nu este cunoscut in mod cert . Site-ul CIMEC o dateaza in secolul XVII , iar site-ul Monumente Istorice in secolul XVIII. Biserica este mica , are o suprafata de doar 76 mp ,este construita majoritar din lemn de brad si are acoperisul din sindrila de brad adus din Măgura Răcătăului . Biserica a fost reparata , respectindu-se originalul , in anul 2004. In biserica s-a slujit pina in anul 2002.