Manastirea Dragomirna – Suceava

Olympus E510

text preluat de pe http://www.dragomirna.ro

În timpul domniei lui Petru Şchiopu, tânărul Ilie Crimca a fost diac (scriitor) de cancelarie la curtea domnească şi ostaş, căci întărindu-se cu Crucea lui Hristos, fiind îndemânatic, plin de curaj şi râvnă să-şi apere credinţa şi ţara, biruia cu uşurinţa pe năvălitori. Pentru „dreapta şi credincioasa lui slujbă”, domnitorul Petru Şchiopul îl răsplăteşte cu o mare întindere de pământ aproape de târgul Sucevei, unde mai târziu avea să ridice Mănăstirea Dragomirna.

După intrarea lui Mihai Viteazu în Moldova, în scaunul de episcop de Rădăuţi este numit Anastasie Crimca, ocazie la care, în 19 iunie 1600 îi depunde făgăduinţă de credinţă noului domnitor. În declaraţia de către domn, Anastasie Crimca spune printre altele: „… şi mai mărturisesc că în Biserică voi păstra pacea şi voi gândi că niciodată nu voi face ceva împotrivă-i; în urma aceasta mă supun crediciosului domn Mihai Voievod şi celui de Dumnezeu încoronatului fiu al său Nicolae Voievod, cărora le voi fi întotdeauna supus şi ascultător din toată inima şi din tot sufletul îi voi iubi pe ei în toată viaţa mea.” Unirea celor Trei Principate a primit-o Anastasie Crimca ca o mare împlinire a neamului românesc şi dacă unirea statală a căzut, Anastasie Crimca, prin brâul în trei braţe care apare pe faţada de la biserica mare de la Dragomirna, lasă ca un testament spiritual urmaşilor săi să-şi păstreze unitatea de neam prin aceeaşi credinţă ortodoxă în Sfânta Treime. Odată cu destrămare Unirii şi revenirea în ţară a lui Ieremia Movilă şi a celor trei episcopi ce l-au însoţit, Anstasie Crimca se retrage din scaun şi sihăstreşte timp de aproape şase ani la moşia sa Dragomirna. Aici a zidit o biserică mică, din piatră, numită în documentele vremii Biserica Schitului care astăzi e cunoscută ca BIserica din cimitir.

În anul 1609 ajutat de către aceiaşi doi fraţi Stroici, Crimca înalţă spre slava Prea Sfintei Treimi, frumoasa mănăstire Dragomirna, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh. Este cu adevărat cel mai măreţ altar de mângâiere şi rugăciune care l-a ridicat vreodată un ierarh pe pământ românesc. Despre valoarea arhitecturală a Dragomirnei este de prisos să mai discutăm acum, doar atât că Anastasie Crimca şi-a cristalizat întreaga personalitate în această operă unică, care este o expresie a ctitorului şi a creatorului ei.

localizare :