Continui fotografierea colectiei mele , sub pretextul unui postari cu o tematica anume.
Acest articol este dedicat aparatelor de fotografiat TLR (Twin Lens Reflex ) ,a caror trasatura comuna este prezenta a 2 obiective , unul pentru captarea imaginii si unul pentru focalizare si previzualizare , plus o oglinda care transpune imaginea din a 2 a lentila in plan orizontal. Cele 2 obiective au aceeasi distanta focala (75-80) , dar cea de sus, pentru viewfinder, nu are diafragma . Lentila de jos este de de obicei mai scumpa si mai calitativa , dar nu este o regula.
Ideea de folosi 2 obiective din care doar unul este pentru captarea imaginii , este destul de veche , undeva la inceputul secolului XIX s au construit prototipuri cu 2 burdufuri , au existat in America si dispozitive daguerreotype cu 2 obiective .
Boom-ul camerelor TLR si productia lor de masa incepe cu firma germana Franke and Heidecke care modifica aparatul stereoscopic Heidoscope & Rolleidoscope care avea 3 lentile , 2 pentru captare stereoscopica si unul pentru vizare, si construieste in 1928 RolleiFlex Original un aparat TLR cu format mediu 6×6 si apoi in 1932 RolleiFlex Standard . Rolleiflex Standard se dovedeste a fi o masinarie aproape perfecta , cu caractestistici care s au pastrat zeci de ani : armarea si avansul dintr o singura miscare , un mecanism foarte precis de focus , lentila de vizualizare este aleasa a fi mai luminoasa decit lentila de captura, lentile de top.
Din acel moment TLR ul este echivalent cu fotografia profesionista , cea mai buna alegere pentru portrete si instantanee . A devenit repede aparatul fotografilor de presa in Europa. In 1933 se lanseaza si gama Rolleicord , o varianta mai ieftina destinata amatorilor pretentiosi .
Concurenta pe piata TLR pina la al 2 lea razboi mondial este reprezentata de firmele germane consacrate, la inceput de Voigtlander ,care construieste un aparat BRILLANT si un modelul de top denumit SUPERB , care iese din prima un model extraordinar. Aparatul il prezint mai in detaliu deorece detin un exemplar functional si este o capodopera de tehnica si design.
Superb avea chiar din 1933 un sistem de corectare a erorii de paralaxa (Rolleiflex a introdus facilitatea dupa 10 ani !! ) , la focalizarea distantelor mici obiectivul de focus se inclina invers proportional cu distanta, vezi fotografia de mai jos.
Viteza obturatorului poate fi citita de catre fotograf cu ajutorul unei mici oglinzi , un lucru mic dar foarte util in practica.
Era Superb peste modelele Rolleiflex ? in multe puncte : DA , dar avea niste minusuri care puteau fi deranjante : mecanismul de tragere a filmului nu era intuitiv si mecanismul de focalizare , situat sub lentila principala , era oarecum incomod si focaliza neuniform uneori .
Mai jos avem originalul FothFlex ,unul dintre putinele TLR uri cu shutter focal plane (cu cortina) , in contextul in care marii producatori de TLR : Rollei, Zeiss Ikon, Voigtlander,Ricoh , Mamiya, Minolta, Yashica aveau leaf-shutter. Au mai avut focal plane si modelele Karma-Flex de la Karl Arnold si modelul Contaflex TLR de la Zeiss Ikon)
Rolleicord V b este ultimul model din lungul șir de aparate Rolleicord si in mod cert si cel mai performant, este echipat cu Schneider-Kreuznach Xenar 75mm f3.5 .Mai jos este prima varianta produsa intre anii 1962 si 1966 , varianta 3a s a produs pina in 1977.
Reflekta II a fost o camera produsa initial de Richter apoi de Welta . mult mai ieftina decit Rolleiflex a oferit performante multumitoare , in special echiparii cu 2 obiective Meyer-Optik 75mm f3.5 Trioplan V 3 lentile in 3 grupuri. Camera oferea de asemenea dubla protectie la declansare si sincronizare blitz.
Dupa razboi , TLR urile japoneze au inceput sa invadeze piata . Ricoh a fost firma cu cele mai multe aparate vandute la nivel mondial. Cand au aparut primele modele RICOHFLEX in Japonia , pretul lor era o zecime din pretul unui Rolleiflex( in Japonia) .Nu erau la fel de performante , dar erau mai mult decit rezonabile , fiabile , cu constructie decenta si au avut un succes urias , Ricoh nu putea produce cantitatea de aparate care era ceruta de piata , ajunsesera sa coste dublu si triplu pe piata neagra.(in acest context , Ricoh a marit si el preturile oficiale cu 30 % ) Pasul urmator a fost cucerirea Americii.
Mamiya, Minolta, Yashica au urmat si ele acelasi traseu de cucerire a pietei , dar de regula cu modele mai performante. La nivel mondial au aparut sute de mici producatori de TLR uri in segmentul low cost , firme care au disparut rapid la invazia SLR -urilor .
Mai jos un model SIlverFlex de la firma Nihon Koki care de regula clona sub licenta aparatele Ricoh si care la un moment dat a scos un model cu specificatii tehnice fara echivalent la Ricoh : L II , care a ajuns la randul lui sa fie clonat de firme mai mici.( acest fenomen nu fost singular la nivel mondial )
Seagull 4 Tlr este o camera foarte buna , mai ales versiunile cu obiectivele cu 4 elemente , avea caracteristici importate de la Rolleiflex implementate ok . S a produs mult timp si a fost cautat de fotografi si in era digitala , datorita pretului atractiv.
Cu acest model , cei de la GOMZ Sankt Petersburg au încheiat povestea aparatelor Lubitel inceputa in 1949 . Această cameră este identică cu 166B, dar include o mască pentru două formate de film – 6x6cm și 6×4.5cm. Facut din plastic si cu probleme la focalizare , era capabil de rezultate bune datorita obiectivului de tip triplet . Cu masca se puteau obtine 16 clisee dintr un film .A fost produs în până în 1993.
Flexilette (mai denumit si Agfa Reflex ) este o cameră TLR unică pentru film de 35 mm, produsă de Agfa in 1960 si 1961. Corpul era asemănător cu o cameră convențională de 35 mm plus o extra lentila deasupra careia este pus un viewfinder Waist Level.
Am utilizat pentru acest post informatii de pe : wikipedia.org , camera-wiki.org , collectiblend.com , collection-appareils.fr, www.sovietcams.com, oldcamera.blog , camerapedia.fandom.com,www.mediajoy.com
