Biserica de lemn din Bicazul Ardelean 1692 – Neamt

biserica_bicazul_ardelean-29

 .       Biserica „Sfîntul Mare Mucenic Dumitru” se afla prinsa intre Muntele Mărului, Dealul Dosul Iancului, masivul Ceahlău si munţii Giurgeului  in satul Telec din comuna Bicazul Ardelean. Denumirea comunei vine de la faptul ca asezarea a apartinut de Transilvania pina la mijlocul secolului XX . Primii locuitori ai acestor meleaguri au fost boierii şi iobagii fugiţi din Moldova  şi Transilvania, care s-au haiducit.

.       Arhivele statului din Sibiu fac referire la o asezare romaneasca in zona in secolul XVII . De asemenea istoricul maghiar losif Benko în lucrarea sa „Milcovia”, arată că există o comunitate compactă încă dinainte de secolul XVII.În Sematismul de la Blaj, editat cu prilejul jubiliar a bicentenarului evenimentelor ,de la 1700, prin care se arată că la „unirea bisericească” de atunci aici exista o parohie cu numeroşi enoriaşi ortodocşi.

.     Conform sitelui CIMEC biserica a fost construita in 1829 , datarea fiind argumentata de prezenta unui triptic in care apare aceasta data .   Pe de alta parte , invăţătorul Augustin Barna (1929-1989) cercetând din punct de vedere istoric şi folcloric zona Bicazu Ardelean a stabilit ca dată a construirii bisericii  anul 1692, pornind de la un act existent la Biblioteca Naţională din Viena Austria si bazandu-se pe o  logica circumstantiala, destul de probabila dar nu categorica.

biserica_bicazul_ardelean-33

Biserica de lemn din Ceahlău – 1730 – Neamţ

biserica_ceahlau-009

.         Biserica de lemn  din satul Ceahlău poartă hramul „Zămislirea Sfintei Ana“ (9 decembrie), si  mai este cunoscută în zonă sub denumirea de Biserica „Sf. Ana“ – Schit. Denumirea de Schit vine, probabil, de la pârâul Schit, pe malul căruia s-a înfiripat aşezarea. Iniţial şi satul a purtat numele de Schit, abia mai târziu căpătând denumirea de Ceahlău. Lăcaşul este înscris pe lista monumentelor istorice de categoria A din judeţul Neamţ, fiind datat la 1730.

.     Era pe la 1710. Vreo 15 familii de gospodari ardeleni au trecut munţii spre Moldova, de frica prigoanei de după Uniaţie, şi s-au stabilit la Ceahlău, între doi versanţi ce-i fereau de restul lumii. Acolo şi-au durat case şi-au început a lucra pământul. Şi pentru că nu s-ar fi pomenit creştin fără loc de rugăciune, ardelenii au ridicat şi un lăcaş de lemn în care să-i aducă slavă lui Dumnezeu pentru ajutorul de a-i fi ferit din calea celor ce doreau să le zdruncine credinţa în care s-au născut. „Au preferat să vândă tot acolo de unde au venit, să renunţe la tot, dar să nu-şi piardă credinţa“

fragmentele de text sunt preluate din interviul luat parintelui Mihai Damian, paroh şi protopop al Protopopiatului Ceahlău, de catre Otilia Balinisteanu pentru Ziarul Lumina .

biserica_ceahlau-5

Biserica de lemn din Grințieș -1793- Neamt

biserica_grinties-1

.       Biserica din Grintiesu Mare a fost construită în 1793 și are hramul Duminica Tuturor Sfinților.

.       ” Acesta a fost cel mai important loc de închinăciune din comunitatea noastră pînă la ridicarea bisericii din satul Poiana, la 1864. Biserica datează din anii 1792 – 1793. Despre vechimea bisericii, pe care cu vrednicie si smerenie încerc s-o slujesc, ne vorbeste pomelnicul ctitoricesc păstrat si astăzi în altar, ca obiect de mare valoare documentară, scris cu litere chirilice de către pictorul bisericii Teodosie Zugravul. Pomelnicul este datat 1794, la finalizarea lucrărilor de constructie, apare sub forma unui triptic scris si pictat pe lemn de paltin si enumeră pe toti cei care au contribuit la ridicarea acestei biserici. Citirea lui ne prezintă faptul că satul Grintiesu Mare si această biserică s-au ridicat de către românii ardeleni, numiti îndeobste „ungureni“, ce au fugit din calea opresiunii, a catolicizării si deznationalizării initiate de împărăteasa Maria Tereza. Conform înscrisului, primul preot al bisericii a fost Grigorie, sosit împreună cu 17 familii din Ardeal si care la început a sustinut serviciul religios într-una dintre case. Despre preotul Grigorie se consemnează în acelasi pomelnic că pentru ridicarea bisericii sfintia-sa «au dat osteneală mai multă decît toti». Deci, asa cum spuneam, dacă la sosirea pe aceste meleaguri refugiatilor ungureni li se oficiau slujbele religioase într-o casă de crestin, mai apoi, cînd comunitatea a crescut si obstea s-a mărit, ortodocsii au purces la ridicarea unui lăcas de cult, imigrantii ardeleni alăturîndu-se autohtonilor în această necesară înfăptuire. Revenind la pomelnicul ctitoricesc, mai doresc să adaug că se mai află un nume, acela al preotului Iacov, despre care credem că or va fi fost împreunăslujitor cu preotul Grigorie, or o fi fost păstor de suflete în altă parte si s-a alăturat în refugiu oamenilor ce au ajuns pe valea Grintiesului“, ne-a povestit părintele Pintilie” (interviu luat integral din articolul ingrijit de Ion Asavei si  Daniel Dieaconu pentru ziarul Monitorul de Neamt )

biserica_grinties-3

Biserica din Comăneşti – 1772 – Suceava

biserica_comanest-1

.    În 1774, satul Comăneşti avea 31 de familii, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Vicovelor, avea 2 mazili, 3 popi şi 37 familii de ţărani, numărul gospodăriilor ajungând, în 1784, la 66.În 12 decembrie 1792, Simion Tăutul lasă, prin testament, jumătate din sat şi din moşia Comăneştilor feciorilor săi, Ion şi Costache Tăutul.În 10 ianuarie 1829, feciorii lui Ion Tăutul, Mihalachi şi Vasile, vând partea lor de sat şi de moşie lui Gheorghe Flondor, pentru 400 ducaţi împărăteşti.

.   În 1843, biserica Arătarea Maicii Domnului din Comăneşti, înălţată, în 1772, de mazilul Simion Teutul, cu filială în Liudi Homora, unde exista biserica Sfântul Mihail, adusă din Stulpinani, în 1833 şi reînzestrată, în 1893, cu iconografie adusă de la Pârteştii de Jos, îl avea patron pe George de Flondor, preotul administrator Ambrosie Comoroşan ocupându-se de 1.332 enoriaşi, numărul acestora ajungând, în 1876, sub privegherea aceluiaşi paroh, la 1.846 suflete

Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava: http://www.monitorulsv.ro/Povestea-asezarilor-bucovinene/2011-05-05/COMANESTI#ixzz2xTbOFSlv