Biserica de lemn din Cășăria, comuna Dobreni, județul Neamț

Biserica de lemn din Cășăria, comuna Dobreni, județul Neamț
Biserica de lemn din Cășăria, comuna Dobreni
Biserica de lemn din Cășăria, comuna Dobreni

.      Această bisericuţă are două denumiri. Adică ea poartă şi numele de Măşcăteşti, dar de fapt aparţine de satul Căşăria. Dacă apelăm la documentele istorice aflăm că pe aceste meleaguri exista un sat ce se numea Măşcăteşti, care pe la sfârşitul secolului al XVII-lea număra 15 suflete sau 5 familii care aveau ca îndeletnicire agricultura.

.     Biserica  cu hramul „Sf. Voievozi” a rămas izolată prin strămutarea satului Măşcăteşti, la începutul secolului al XIX-lea.Durat din bârne de brad şi de stejar pe temelie de piatră, monumentul are clopotniţa în etanş, deasupra pridvorului situat la apus. Pronaosul a fost acoperit, probabil în timpul refacerii din 1832, cu un plafon drept de scânduri, dar naosul şi altarul au bolţi semicilindrice, împodobite cu brâuri dantelate încrustate în lemn.

.           Fără a fi bogată (parohie mică), mica biserică din lemn din Cășăria are istoria ei, cu adevărat bogată: a fost ridicată undeva pe la mijlocul secolului al XVII-lea. S-au păstrat totuşi şi câteva însemnări pe un pomelnic de către preotul Trifan din anul 1873 în care se spunea că încă din 1790 se slujea în această biserică. Mai există încă în patrimoniul bisericii o Sfântă Evanghelie din anul 1869,  un Triod din 1769 şi un Ceaslov din 1835. Pe lângă toate acestea există în naos şi un mic mormânt a cărui piatră funerară înflorată cu litere chirilice datează din anul 1656.

Biserica de lemn din Cășăria, comuna Dobreni
Biserica de lemn din Cășăria, comuna Dobreni

În acest mic sat sătenii  şi-au construit această biserică. De asemenea, documentele istorice dar şi bătrânii satului spun că aici Sfântul Ştefan cel Mare ar fi construit o mică biserică ce a ars, iar în locul ei a fost ridicată biserica cu hramul Sfinţilor Voievozi ce dăinuie până astăzi. De aceea, data sigură de ridicare a locaşului de cult nu se ştie cu exactitate, oricum undeva pe la mijlocul secolului al XVII-lea. S-au păstrat totuşi şi câteva însemnări pe un pomelnic de către preotul Trifan din anul 1873 în care se spunea că încă din 1790 se slujea în această biserică. Mai există încă în patrimoniul bisericii o Sfântă Evanghelie din anul 1869,  un Triod din 1769 şi un Ceaslov din 1835. Pe lângă toate acestea există în naos şi un mic mormânt a cărui piatră funerară înflorată cu litere chirilice datează din anul 1656.

Biserica este construită din lemn, pe temelie de piatră, arhitectura ei evidenţiindu-se prin plan tribolat, abside poligonale, pridvor închis decroşat pe latura de vest, clopotniţă pătrată peste pridvor. Pronaosul acoperit cu tavan, naosul şi altarul cu o boltă cilindrică racordate la cele două extremităţi cu bolţi în panouri curbe. Biserica este acoperită cu draniţă, iar ca element de sculptură mai deosebit constă în brâul dantelat la bolta naosului care este sprijinit pe console în formă de „cap de cal”.

Fiind de construită din lemn, interiorul este înfrumuseţat cu icoane vechi din secolul al XVII-lea ce reprezintă pe Maica Domnului, Sfânta Ana, Sfânta Parascheva, Sfântul Gheorghe, etc. Ele sunt impresionante nu numai prin stilul curat bizantin dar şi prin dimensiunile lor impunătoare.

Mai trebuie menţionat că biserica noastră este considerată moment istoric.

Din anul 2003 a devenit parohie, până la data respectivă fiind filială. Timp de doi ani şi jumătate, biserica a fost îngrijită de preotul Ghiurcă Cornel, iar din anul 2006 lucrările de îngrijire şi înfrumuseţare a sfântului locaş au fost continuate de preotul Vieru Paul Sorin .Pina de curand slujbele au fost tinute de parintele de la biserica Sarata , tot din zona dealului Balaurul.Din iunie 2014 a fost instalat un preot nou, Crețu Marius Cătălin, venit de la parohia cu același hram – Sfinții Arhangheli și Gavril, comuna Tufești (Iași).

Locul unde se află biserica este superb, dar şi foarte departe de satul Căşăria. De la prima casă de la intrarea în sat  şi până la biserică sunt aproape 3 kilometri, iar satul este alcătuit mai ales din creştini trecuţi de 60 de ani. În momentul de faţă parohia are în jur de 47 de familii şi 25 de văduvi, iar ca total 179 de suflete. În zilele de iarnă cu ger şi zăpadă mare s-a mai întâmplat ca la Sfânta Liturghie să spunem „Pace tuturor!” dar de fapt în biserica era doar dascălul. Dar aceste zile sunt rarităţi, în special enoriaşii vin la slujbe mai ales atunci când unii dintre ei vin şi cu căruţele. Iar acum printr-un proiect european s-a asfaltat doi kilometrii de drum.

Zilele cele mai importante în viaţa parohială sunt zilele de hram: „Sfinţii Voievozi” şi „Adormirea Maicii Domnului”. Atunci toţi bătrânii satului împreună cu familia, copiii şi nepoţii vin  la Sfânta Liturghie. După slujbă este obiceiul ca anumite familii să întindă mese îmbelşugate de la care să înfrupte cât mai mulţi dintre săteni, însă niciodată fără binecuvântarea preotului. Oamenii din aceste locuri sunt oameni cu o credinţă curată, cu dragoste faţă de preot şi faţă de slujbe.

surse ptre text :  siteul oficial al parohiei Casaria  , www.viatanemteana.info
Biserica de lemn din Cășăria, comuna Dobreni
Biserica de lemn din Cășăria, comuna Dobreni

„Ce ştiu din documentele familiei mele, începând cu îndemnările şi monografia institutorului Constantin Darius, manuscris din anul 1895:
Satul vechi, Măşcăteşti, sat de răzeşi, se întindea în toată depresiunea din jurul bisericii de lemn şi a fost prosper până la începutul secolului al XIX-lea, când Ştefan Catargiu a preluat, după obiceiul vremii, prin judecată strâmbă, moşia răzeşilor şi i-a strămutat în Dobreni, pe pârâul Horaiţa. În anul 1895 biserica se afla în pădure!!!
Bunicul meu, institutorul Gheorghe P. Cojocaru notează că, după 1870, mai trăia dintre răzeşi o bătrână, Cocrisoaia, care , când venea în vizită la Leon Bogdan Lascar Catagiu, născut la Dobreni, se înfiinţa la poarta conacului strigând după dreptate.
Constantin Darius notează pentru prima oară textul pisaniei de la Măşcăteşti, observând, ca un bun cunoscător de cirilice, că sunt litere (şi cifre) şterse de multă uzură.”

relatare :MIHAI EMILIAN MANCAŞ

 

Biserica de lemn din Cășăria
Biserica de lemn din Cășăria
_MG_1862

_MG_1869

localizare :

Fullscreen capture 832014 42217 PM

5 Comments

  1. -X-

    Vad ca ai mai descoperit niste acoperisuri cu sindrila … din acelea care imi plac atat de mult 🙂

    Calatorie placuta in continuare !
    In urma cu doi ani am petrecut cateva zile in Piatra Neamt si ne-am simtit excelent.

  2. MIHAI EMILIAN MANCAŞ

    Ce ştiu din documentele familiei mele, începând cu îndemnările şi monografia institutorului Constantin Darius, manuscris din anul 1895:
    Satul vechi, Măşcăteşti, sat de răzeşi, se întindea în toată depresiunea din jurul bisericii de lemn şi a fost prosper până la începutul secolului al XIX-lea, când Ştefan Catargiu a preluat, după obiceiul vremii, prin judecată strâmbă, moşia răzeşilor şi i-a strămutat în Dobreni, pe pârâul Horaiţa. În anul 1895 biserica se afla în pădure!!!
    Bunicul meu, institutorul Gheorghe P. Cojocaru notează că, după 1870, mai trăia dintre răzeşi o bătrână, Cocrisoaia, care , când venea în vizită la Leon Bogdan Lascar Catagiu, născut la Dobreni, se înfiinţa la poarta conacului strigând după dreptate.
    Constantin Darius notează pentru prima oară textul pisaniei de la Măşcăteşti, observând, ca un bun cunoscător de cirilice, că sunt litere (şi cifre) şterse de multă uzură.

    • multumesc pentru date , cu voia dumneavoastra am sa le inserez in articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.