.         Bisericuţa cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae“  a fost înălţată la 1793 de călugărul grec Ananios Savastios, într-o vreme în care moşia Suharăului era închinată Sfântului Munte. Mărturie în acest sens stă inscripţia de pe catapeteasmă, vizibilă şi astăzi: „Această Sfântă biserică ce s-a făcut cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu toată cheltuiala smereniei noastre spre pomenirea mea şi a părinţilor mei, la care biserică se prăznuieşte Sfântul Arhiereu Nicolae făcătoriu de minuni, ctitorii acestei biserici Anania arhiereu Savastios la anul 1793, septembrie 1“.

Lăcaşul-monument istoric de la Suharău are înfăţişarea unei căsuţe ţărăneşti. Simplă, modestă, dar sugerând trăinicia. Bisericuţa este construită din bârne de stejar „încheiate până şi cu bolta“, aşezate pe o talpă de stejar, având temelia şi soclul de piatră, iar acoperişul de şindrilă. După o sută de ani de la înălţare, biserica a fost tencuită atât la exterior, cât şi la interior, pentru o mai bună protecţie, şi a fost întărită cu trei contraforţi, cu rol de susţinere a structurii pereţilor din bârne. Tot atunci s-a pus tablă zincată peste şindrila de pe acoperiş. La 1897 a fost ridicată şi mica turlă ce particularizează azi bisericuţa din Suharău în rândul celorlalte construcţii similare ale Botoşanilor. De altfel, în 1897, bisericuţa a şi fost resfinţită, primind şi cel de-al doilea hram, unul de vară – 20 iulie, sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie, hram pe care comunitatea îl sărbătoreşte şi în zilele noastre.

text preluat integral din articolul  publicat în Ziarul Lumina din 28 august 2013, apărut sub semnătura Otiliei Bălinișteanu.    continuam in culori ..