Biserica de lemn din Sărmașu – județul Mureș

.            Biserica are  hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” si  are radacini adinci in istoria locurilor .Prima atestare a unei biserici ortodoxe in Sărmașu  apare in anul 1348, cand regele Ludovic I, al Ungariei dona o mosie familiei Swk in urmatorul context „terra nobilium de Swk Sarmas vocata”. Cu aceasta ocazie este amintita si „ecclesia parohialis in Sarmos”. Biserica de lemn nu se stie exact din ce an a fost construita, dar in 1733, pe timpul episcopului Klein a fost renovata, deci avea o vechime oarecare. In 1812 a fost refacuta dupa constructia care exista si in timpul conscriptiei lui Bukow care gaseste Sarmasu  ca ortodox cu 72 familii, fapt atestat si de inscriptia sculptata in lemnul mesei din altar. Peretii inscriu un plan dreptunghiular, cu altarul in decros, poligonal cu cinci laturi. In amplificarea spre vest, a navei se constata doua etape, una soldandu-se cu aparitia clopotnitei, ale carei schelet de sustinere se afla in interiorul pronaosului adaugat. Partea originara a navei a avut o bolta, de veche traditie, comuna intregului spatiu romanesc. Acum, cate o bolta , semicilindrica, retrasa de la linia peretilor lungi, acopera naosul si altarul, cea din urma fiind intersectata de trei fasii curbe. Barnele sunt imbinate in coada de randunica, la fel ca si la Nicula, iar consolele prezinta crestaturi in unghi drept.(sursa text : http://www.biserici.org) Biserica a functionat si ca muzeu religios , pina in 2002 cind a fost jefuita . Astazi biserica nu are geamuri la ferestre si starea ei pare se degradeze.

recomand citirea integrala a articolului semnat de Eugenia Kiss in Ziarul de Mures

Biserica de lemn din Bungard 1711 – judetul Bistrita-Nasaud

biserica_bungard

.             Bungard este un sat cu citeva sute de locuitori si apartine de comuna  Lechința ,   este atestat documentar in 1331  printr-un act al comitetelor de juzi din Dăbâca ce face referire la uciderea nobilului Ştefan de Bungard.Mica biserica din  Bungard este construita in anul 1711 si este vestita pentru frumusetea picturilor interioare , din pacate , ora nepotrivita  si starea drumului din sat m-au impedicat sa dau de cineva  care sa aiba cheia de la locas . Picturile interioare le puteti vedea aici.  Remarcabil de mentionat este faptul ca  timp de aproape 230 de ani în biserică au slujit preoţi din tată în fiu, membri ai aceleiaşi familii, Cheresteşiu . Astazi , in biserica nu se mai slujeste . Biserica are hramul Sfintilor Arhangheli Mihail şi Gavriil .

Despre distinsa familie de preoți a lui Alexandru Cheresteșiu

de Ioana Haitchi , urmașa familiei Cheresteșiu.

„Parohia a fost întemeiată în 1735 de strămoșul nostru evreu care s-a creștinat luându-și numele de Creștineanu și a durat 234 de ani. În timp, numele a fost maghiarizat în Kerestezs, iar apoi a devenit Cheresteșiu. Parohia a fost înființată pentru a ființa exact șapte generații consecutive de preoți, iar în 1970 s-a împlinit acest lucru.

În Transilvania știu că mai există un caz similar prin șapte generații consecutive de preoți dintr-o familie într-o singură parohie, iar aceea este în familia filosofului, Emil Cioran.

Actuala biserică a fost construită în 1711, dar ea a fost adusă de la o mânăstire, deoarece biserica de lemn care fusese înaintea ei la întemeierea parohiei Bungard, a dispărut din cauza unui incendiu. Nu știu să vă spun motivul. Acolo au fost botezați moșii și strămoșii mei și tot acolo sunt îngropați aproape toți. D-nul Țetcu Mircea Rares a fotografiat pentru Wikipedia două pietre funerare pe care le-a numit chiar așa, fără să spună ale cui sunt. Pe cea din dreapta se distinge chiar bine numele de Vasile Cheresteșiu, iar cealaltă aparține lui Alexandru Cheresteșiu. Clopotul bisericii se numește Vasile (toate bisericile au clopotele botezate), iar Vasile aparține vechii biserici.

Satul Bungard nu mai are de multă vreme nici măcar 100 de locuitori. Înainte de anul 1990 am fost la o înmormântare și în sat mai erau 98 de oameni. Dragii de ei, se numărau cu tristețe. Nu cred că azi sunt cu mult mai mulți, dar sunt oameni, pâinea lui Dumnezeu!

Acolo, în curtea acelei biserici de poveste, era odată un colț de rai. Puțin mai jos de biserică, în dreapta scărilor cum urci, era o casă de lemn cu trei camere, casă în care au fost invitați de seamă ai Bisericii Greco-Catolice, printre care și Cardinalul Iuliu Hossu. Curtea plină cu pomi fructiferi, grădina plină de rod – și pe hotar mai era loc pentru cultivarea grâului și al porumbului, iar în fața casei la o depărtare de cca. 1 km, se afla vestita vie de la Bungard, vie care a fost întemeiată de soția străbunicului meu, preot Alexandru Cheresteșiu, Maria-Magdalena Cheresteșiu, născută Salvanu. O vie cu butuci de viță nobilă și cu soiuri alese. Acolo se spuneau povești, se făcea și desfăcea lumea și cele de trebuință erau de la Dumnezeu lăsate și de mâna omului făcute. Masa mea de scris e o masă din acea vie, are 222 de ani, este din lemn masiv și nu o dau pentru nimic în lume! Îmi povestește și azi în poeme despre cele petrecute acolo. Voi scrie o carte despre neamul meu. Se va numi, PAROHIA.
Ehei, așa era odată lumea!
Numai bine, tuturor!
Ioana Haitchi, nepoata popii.
25.01.2022, Cluj-Napoca ”