. Dupa victoria de la Podul Inalt (Vaslui ) 1475 , unde Stefan a condus o armata de 40.000 moldoveni , 5000 secui , 2000 poloni si 1800 unguri contra armatelor lui Soleiman Pasa ,toate puterile străine se bucurară de biruința câștigată de către moldoveni asupra turcilor. Roma serbă în toate bisericile pe Apărătorul Creștinătății din Moldova, Matias Corvin trimite drept sol în luna lui april 1475 pe episcopul de Stulwaisemburg sfatuidu-l pe Stefan să continue un război început sub auspicii așa de fericite. Dar Ștefan era silit să-l urmeze și fără de voia lui, căci Mohamed (Mehmet) II, turbat de mânie pentru neștearsa rușine suferită de armele sale, hotărî o a doua campanie asupra Moldovei, mult mai ampla decât cea dintâi.Ajutorul Europei vine doar sub forme de laude si promisiuni si ca fie si mai rau , turcii ii pun pe tatari sa atace Moldova dinspre vest , astfel ca Stefan lasa la vatra oastea sa cea mare formata din razesi , ca sa-si apere familiile de navalirea tatarilor.
. „În anul 1476, luna iulie 26, vineri, a venit însusi tarul turcesc, numit Mehmed beg, cu toate puterile sale, si cu Basaraba voievod cu ei si cu toata oastea sa, asupra lui Stefan voievod. Si au facut razboi cu ei la Pîrîul Alb si au biruit atunci blestematii de turci si cu muntenii hicleni. Si au cazut acolo cei buni si multi boieri mari, si ostenii cei buni si tineri (…) sub mîinile limbilor necredincioase pagîne si sub mîinile muntenilor pagîni, care au fost partasi cu pagînii si au fost de partea lor împotriva crestinilor” (Letopisetul de la Bistrita)
. „Moldovenii, zice vornicul Ureche, au picat, nu fieștecum, ce până la moarte se apăra, nice biruiți din arme, ce stropșiți de mulțimia turcească; au rămas izbânda la turci, și atâta de mulți au pierit, cât s-au nălbit poiana de trupurile celor pieriți unde au fost războiul; și mulți din boiarii cei mari au picat, și viteajii cei buni au pierit cu totul atunce, și fu scârbă mare în toată țara și tuturor domnilor și crailor de pinpregiur, dacă au auzit că au căzut moldoveanii sub mâna păgânilor”. În zadar Ștefan se aruncă în mijlocul vrăjmașilor, ca doar ar reîntocmi lupta; el pică de pe cal jos. Boierii, deznădăjduind de biruință, se strânseră pimprejurul domnului lor, îi făcură un zid cu piepturile lor și-l traseră în fugă” ( Bătălia de la Războieni și pricinile ei, 26 iulie 1476 de Mihail Kogalniceanu)
„După ieşirea neprietenilor şi vrăjmaşilor din ţară, dacă au strâns Ştefan Vodă trupurile morţilor, movilă din cei morţi au făcut şi pe urmă şi-au zidit deasupra oaselor o biserică unde trăieşte şi astăzi întru pomenirea sufletelor.” (Grigore Ureche) (descoperirile arheologice au intarit cele spuse de cronicar)
„După bătăliile verii anului 1476, unsprezece dintre cele douăzeci şi cinci de nume ale sfatului domnesc nu s-au mai făcut auzite decât în pomelnice şi în pomenirile creştineşti” (sursa aici )