Biserica din Badeuti 1487 – inceputul Rugăciunii

Prolog : aceasta biserica nu mai exista , acest articol este facut in amintirea ei si pentru a sustine speranta ca ea va fi recladita .

.     In 1917 , in timpul primului razboi mondial , intr-o zi urata ,  pe dealul Tibeniilor se afla artileria rusa , pe dealul Badeutului (astazi in  Milisauti ), unde se afla si biserica, se aflau cazematele si trupele austriece.La un moment dat , austriecii si-au dat seama ca turla bisericii, care era folosita si ca post de observare  , este luata drept reper de armata rusa si iau decizia dinamitarii din temelii a bisericii. ( consider ca varianta  care spune ca un obuz austriac a distrus accidental biserica nu este corecta deorece, in aceasta varianta , nu s-ar fi distrus biserica din temelii, mai este o varianta locala care zice ca rusii ar fi doborit-o in timpul tirului , clopotnita prezentind urme de lovituri )

(fotocopie a unei fotografii dintr-o expozitie particulara de grup aflata in muzeul etnografic Radauti .)

.     Multa lume crede ca  Stefan a inaltat cite o biserica dupa fiecare victorie in lupta,  lucru partial adevarat , Stefan si-a slavit victoriile si pomenit  jertfele  mult dupa timpul lor .
In 1486 , datorita contextului extern  ( Ungaria si Polonia duc trative de pace cu turcii) si pentru a asigura refacerea Moldovei, Stefan hotaraste sa incheie pace cu Inalta Poarta , reluand plata haraciului .
.     Astfel a inceput o perioada  in care este construita majoritatea locasurilor sale de cult ,intre 1486-1506, perioada inspirat  numita „Marea Rugaciune„. (inainte  Stefan ctitorise Putna ca necropola domneasca, biserica din Chilia si probabil biserica din Baia) .Dupa moartea lui Stefan  Rugaciunea  este continuata de urmasii sai care astfel au intregit un secol de arhitectura  ecleziastica moldoveneasca , în care s-a realizat acea sinteză unică a stilurilor bizantin şi gotic, într-o viziune proprie moldoveneasca , profund originală.
.     La Badeuti , linga Radauti , in aproprierea unei curti domnesti de tranzit , la 8 iunie 1487 , Stefan pune piatra de temelie a primei biserici , si anume  biserica „Sfântul Procopie”, in amintirea bataliei de la Râmnic cu Basarab voievod cel Tânãr , apoi pe 13 iunie incepe ridicarea bisericii „Sfânta Cruce” din Pãtrãuti in amintirea cruciadei antiotomane.

buton decorativ din ceramica care a impodobit biserica .

Biserica de lemn din Vladeni 1785 , Mihaileni , Botosani

biserica_vladeni_2_resize-001

Pisania săpată în lemn, pe portalul de intrare în biserică, spune că :

” Această sfântă biserică s-a făcut în zilele prealuminatului domn Ioan Alexandru Mavrocordat şi în zilele Preasfinţitului Mitropolit Kiriu Kir Gavriil, la anul 1785, iunie 8, de ierodiaconul Niculai Chirilă şi Zaharia“.
Ridicată de boierul Constantin Mareş, pentru „târgul Vlădenii“, bisericuţa a rămas apoi noului sat format în jurul ei, la 1864 – Vlădeni. Azi, acest sat nu mai există pe harta României. A fost şters odată cu reconfigurarea administrativ-teritorială a comunelor din jur. Astfel, în 2004, satul Vlădeni a devenit parte componentă a Mihăilenilor. „Din câte am înţeles, Mihăilenii nu aveau numărul de locuitori şi atunci i s-au anexat şi Vlădenii, şi Sinăuţii, pentru a deveni comună. Acum oamenilor de aici nici măcar nu le mai este trecut la domiciliu Vlădeni, ci Mihăileni“, explică pr. Ungureanu.
Bisericuţa ar rămâne, deci, ultimul semn al identităţii acestei comunităţi, al cărei nume a fost şters pentru totdeauna.
Un argument în plus că acest monument merită şi trebuie să fie salvat. „Ar fi păcat de ea. E istoria noastră şi e trist să o vedem cum cade, cum se ruinează, iar noi nu prea putem face nimic. Dacă nu vom primi un sprijin de undeva, se va pierde şi, odată cu ea, ne vom pierde rădăcinile“, consideră pr. Nicolae Ungureanu.  ( interviu luat de Otilia Balinisteanu pentru ziarul Lumina sursa  )