Biserica de lemn din Mitocasi 1794 – Suceava
. Situata linga apa Mitoc , nu de departe de Manastirea Mitocul Dragomirnei , localitatea Mitocasi a apartinut multa vreme Manastirii Burdujeni . Biserica are hramul „Cuvioasei Paraschiva” si a fost construita cel mai tarziu in anul 1794 .
. În Sinodicul parohiei datând din anul 1874 se menționează: „Construirea bisericii a fost începută în anul 1792 și a fost terminată în anul 1794. Vasile Calmuțchi (administratorul manastirii Burdujeni n.a. ) au făcut biserica și au înzestrat-o cu toate cele necesare. Pe unul dintre clopotele bisericii se află inscripția cu litere latine „Anno Domini 1792”. Catapeteasma bisericii datează din 1796. Totuși, autorii lucrării “Monumente de arhitectură în lemn din Ținutul Sucevei” presupun că datarea construcției din Sinodicul parohiei este aproximativă, bazată pe tradiția orală, iar biserica ar fi construită de fapt înainte de anul 1790 si precizează că în biserică s-au găsit numeroase alte obiecte cu datări mai vechi .
Biserica din Galu 1818 – judetul Neamt
. A treia biserica de lemn de pe valea Bistritei se afla in satul Galu ,comuna Poiana Teiului , in cimitirul satului . Biserica are hramul „Sfantul Gheorghe” si conform unei insemnari de deasupra pridvorului este construita in 1818. Dar o notă de pe o Evanghelie tipărită la Bucureşti menţionează că aceasta „… a fost dăruită… la biserica din satul Galu… anul 1780, noiembrie 8„. Ar rezulta deci că biserica este mai veche decit se crede si in 1818 a avut loc doar o reparatie sau ca actuala biserica s-a construit pe locul unui lăcaş mai vechi de anul 1780(si care probabil , avea hramul Sfintilor Arhangheli ). Biserica este realizată în stil moldovenesc, cu influenţe ardeleneşti (dar mai putin pregnante decit la Farcasa) , lucru pe deplin explicabil dacă avem în vedere transferul masiv de populaţie, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, din Transilvania spre Valea Bistriţei .
Biserica de lemn din Farcasa 1774 , judetul Neamt
. Numele de Fãrcasa vine de la pârâul de-a lungul cãruia, în vechime, se întindea localitatea . Satul Farcasa , sat manastiresc multa vreme , apare cu aceasta denumire prima oara intr-o danie din secolul XV catre Manastirea Neamt,dar documentul este considerat fals . Legenda locala spune că numele de Fărcașa vine de la ungurescul “forcoș” care înseamnă lup ,pe valea pârâului ce se varsă în Bistrița fiind pe timpuri mulți lupi.
. Biserica are hramul Sfintei Paraschiva si a fost construita in 1774 de ardelenii refugiati in Moldova . Este a doua biserica intalnita in drumul meu pe Valea Bistritei si prezinta asemanari cu vecinele din Brosteni si Galu.Daca este sa ma iau dupa decoratiuni , in care biserica este bogata , si dupa pridvorul de intrare , as putea zice ca la ea au lucrat si mesterii care au impodobit biserica din Brosteni. Sub acoperiş, un brâu alcătuit din două scânduri suprapuse înconjură monumentul şi pe această „cornişă” atât de original executată, meşterii constructori de pe Valea Bistriţei au aşternut câte două şiruri de rozete şi arce concentrice, folosind tehnica puncţiei cu vopsea şi pirogravura. Bârnele de susţinere a acoperişului, prelungite în consolă, au fost împodobite cu terminaţii rostrate şi rozete incizate. Daca in Brosteni clopotnita nu depaseste coama bisericii , la Farcasa ea se inalta spre cer , aducind aminte de bisericile ardelenesti. Un fapt deosebit este si plasarea bisericii , nu central sau intr-un cimitir , ci intr-un loc izolat,loc unde s-au asezat initial ardelenii.Biserica a suferit modificari in secolul al XIX si a fost restaurata in 1951.
Biserica de lemn din Brosteni 1760 – Suceava
„”...satul Broşteni fiind împrăştiat, mai ca toate satele de munte, nu se rusina lupul şi ursul a se arăta ziua-miaza mare prin el. O casă ici sub tiharaia asta, alta dincolo de Bistriţă sub altă tihăraie; mă rog, unde i-a venit omului îndemână să şi-o facă” scria Ion Creanga aducindusi aminte de perioada cind urma scoala catihetica din Brosteni. Scoala a fost infiintata in 1840 de boierul Alecu Bals si avea drept dascal pe Nicolae Nanu ,lectiile aveau loc in interiorul acestei biserici, devenita intre timp un mic muzeu.
. In anul 1760 locuitorii satului Brosteni au ridicat o biserica din lem de brad ,cu hramul sfantului Nicolae , ajutati fiind de locuitorii satelor vecine Lungeni si Neagra.Aceasta bisericuta are in loc de temelie barne groase de frasin si tisa.Mesteri au fost fratii Petru si loniţă Erei care au fost adusi din Bucovina si au lucrat sub indrumarea unui calugar numit Daniil de la Voronet. La biserica,o buna parte din lucrari s-au facut cu cheltuiala haiducului Moglan (traditie locala ),care a dat si haiduci ca mana de lucru la ridicarea acestui lacas.Lucrul s-a facut tot din barda si cutitoaie,fara joagar si fierastrau de mana.Cu toate acestea s-au facut inflorituri frumoase,lucru s-a facut cu multa migala si rabdare,cu cutitul de catre priceputi mesteri lemnari.Icoanele au fost facute pe lemn de molid si au fost pictate de calugarul Daniil impreuna cu fratele sau pe care-l avea ca ucenic.Calugarul Daniil de la Voronet a daruit si locul pentru biserica,pentru livada si cimitir.El a mai contribuit si cu o parte din cheltuieli pentru odoare si carti bisericesti.O parte mai mica din sumele trebuincioase au fost obtinute de la enoriasii care,pe atunci erau cam putini in Brosteni.Lucrarea acestei biserici s-a facut in perioada anilor 1760-1765.
. „. . . Popa Gavriil sîn Petrii Popăscul ot Stiulbicani şi s-au dat la biserica din Broşteni, unde se prăznuiesşte hramul sfântului ierarhul Necolai, unde si preot dintăieş-dată a fost la această sfântă biserică, în cursul anilor, de la alcătuirea lumii, 1790 iară de când s-au făcut biserica din Broşteni la acest văleat 7286 (1778)”.Această biserică de lemn a fost construită prin cheltuiala monahului Daniil şi lucrată de Petru Erei şsi fratele său loniţă, în anul 1779. Atestarea se documentează printr-o insemnare, de la paginile 1-3, în partea de jos, a filelor Cazaniei (Bucureşti, 1786):
Stâlpul lui Vodă 1717 – Vama , Suceava
. „Pe aici prin Vamã au trecut atâtea osti ce au cãzut din Moldova asupra Ardealului si odatã, la 1717, Vama a vãzut tãbãrând Tãtãrimea sãlbaticã si pe Domnul tãrii, Mihai Racovitã, care era silit sã o întovãrãseascã. Întorcându-se biruitor în aceste pãrti, Mihai Vodã a ridicat pe dealul din dreapta, la iesirea din Vama, un stâlp de piatrã poroasã,cu inscriptie netrainicã ”…….. „Stâlpul lui Vodã rãmase ca un semn al neasteptatei manifestãri rãzboinice fãcute de un voievod moldovean într-o epocã de slãbiciune si înjosire, pe drumul lui Petru Rares, cel puternic si mândru, acolo, în pãrtile ardelenesti ” Nicolae Iorga („Neamul românesc din Bucovina”, Bucuresti, 1905)
. „Din mila lui Dumnezeu, Io Mihai Racoviță Voevod, Domn și oblăduitor a toată Moldova, la văleat 7224 (1716) al treilea rând al Domniei Mele, ridicat-a puternica Împărăție turcească oaste asupra Nemților și de acolo (de la Rodna n.a.), împreună cu Măria sa Sultanul și cu mulțime de tătari, prădând și arzând până la cetatea Bistriței… Apoi s-au slobozit tătarii în pradă, trecând de Muncaci, la ungurime de afară și s-au întors prin Maramureș, au prădat tot Maramureșul, care pradă s-a pomeni la unguri …” ( inscriere de pe monument , in limba romaneasca veche cu litere chirilice)
. Eroic ? nu-i asa ? asa pare , dar sa-l iertam pe domnul Iorga pentru prea multa ingaduinta cu romanii pe care i-a iubit prea mult si sa-l intelegem pe Racovita ca vorbeste asa glorios despre sine insusi ( dar pastram niste dubii despre faptul ca sultanul era linga el, macar cu gandul ).
Biserica de lemn din Vama 1796 – Suceava
. Biserica cu hramul Sfantul Nicolae a fost construita in Vama de Sus intre 1796-1798 de mesterul in lemn Erhet Matei . Ctitori au fost gospodarii satului dintre care mentionati au fost Lupascu Luncan si Vasile Badale . Desi reparatiile de data recenta sunt inexistente sau minore si a suferit si o mutare in 1937 din centru satului in cimitir , biserica se pastreaza foarte bine si inca se mai slujeste in ea . Se pare ca singura interventie asupra bisericii a fost in secolul XIX cind a fost captusita cu scanduri pentru a proteja barnele .
Biserica Aratarea Domnului din Sucevita – Suceava
. Prima ctitorie a familiei Movilestilor , care a precedat actualul complex manastiresc de la Sucevita , a fost o biserica mai modesta , datand din preajma anului 1581. Biserica cu hramul „Aratarea Domnului” se afla la vest de manastirea Sucevita in cimitirul satului . Pe site-ul Cimec este trecut ca an al ctitoriei , anul 1772 ,pe site-ul directiei judetene de cultura Suceava este trecut drept ctitor arhimandritul Iosif.Daca este vorba de Iosif Carașchevici , atunci cele doua informatii nu pot fi simultan corecte deorece Iosif Carașchevici a fost arhimandrit intr-o perioada mai tarzie. Biserica, cladita din piatra, este o biserica traditional moldoveneasca (Sucevita are influente puternice muntenesti), si este realizata intr-un stil considerat arhaic pentru sfarsitul secolui XVIII. Fapt ce sustine ipoteza ca in 1772 sau mai tarziu ar fi fost doar o recladire a unei biserici mai vechi , daca actuala biserica are sau nu are legatura cu prima ctitorie a Movilestilor inca nu am aflat , dar acest lucru este posibil.. Biserica a servit drept paraclis pentru calugarii de la manastirea Sucevita , inca se mai vede in zid urma sparturii prin care calugarii isi croiau drum spre biserica din cimitir. In anul 1832 biserica devine biserica de sat.