Cind Stefan Cel Mare a ridicat biserica manastirii Putna , ea avea pictura interiora si exterioara , mare parte imbracata in foita de aur. Simbol a credintei romanesti , Putna a rezistat ca asezamant monahal si centru spiritual al Bucovinei, dar biserica a fost daramata si recladita in mai multe randuri . Din 1662 biserica nu mai avea pictura , nici interioara nici exterioara . Dupa mai mult de 300 de ani , Putna a capatat din nou pictura interiora prin mina fratilor Mihail si Gavril Morosan .Pictarea a durat 9 ani . De ziua Adormirii Maicii Domnului , pictura a fost sfintita de un sobor de preoti condusi de patriarhul Daniel , tot cu aceasta ocazie s-a stabilit si un al doilea hram al manastirii de ziua Sfantului Stefan Cel Mare , 2 iulie.
Pictura originală, distrusă în timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan, s-a încercat a fi refăcută abia în secolele XVIII-XIX când în pridvor s-au zugrăvit doar câteva chipuri de sfinţi. Această dorinţă de a reda Putnei strălucirea de odinioară, când era „tot cu aur poleită zugraveala, mai mult aur decât zugraveală şi pre dinăuntru şi pre denafară…” (cronicarul Ion Neculce), a început să prindă contur abia în 1972 când, mitropolitul de atunci, Iustin Moisescu, a binecuvântat proiectul de refacere a picturii din biserica mare a mănăstirii, pe baza unui plan iconografic întocmit de părintele Sofian Boghiu. Ca o proorocie peste decenii, hotărârea mitropolitului de a încredinţa pictarea ctitoriei ştefaniene celor ce vor picta mai înainte paraclisul mănăstirii, s-a împlinit la 10 iulie 2001, când, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pictorii Mihail şi Gavril Moroşan au trasat primele linii la noua frescă. text preluat de pe http://www.manastiri-bucovina.go.ro/putna.htm
despre Manastiria Putna , text preluat de pe http://www.manastiri-bucovina.go.ro/putna.htm
„Sfinţirea mănăstirii s-a făcut la 3 septembrie 1470, după victoria asupra tătarilor la Lipinţi, slujba fiind săvârşită de un sobor de 64 de arhierei, preoţi şi diaconi, în frunte cu mitropolitul Teoctist, episcopul Tarasie al Romanului, egumenii mănăstirilor, după cum relatează Letopiseţul de la Putna şi cel al lui Grigore Ureche. Strădania domnitorului ctitor de a crea Putnei o puternică bază materială reiese din cuprinsul multor documente păstrate. Prin hrisovul datat 17 noiembrie 1502 Ştefan cel Mare hotăra ca preoţii din satele Mănăstirii Putna să plătească acesteia dările ce reveneau chiriarhului şi să fie judecaţi de egumen, nu de slujbaşii Mitropoliei. Din lungul şir al actelor de danie, menţionăm ultimul act emis în timpul vieţii, la 2 februarie 1503, prin care i se întăreau mănăstirii toate daniile şi privilegiile obţinute până atunci (27 de sate, vii, sare de la ocnă, pietre de ceară, venitul unor vămi, mori, prisăci). Alte danii au făcut şi unii din boierii lui Ştefan. Privilegiile mănăstirii au fost întărite şi printr-un hrisov emis de Ştefăniţă vodă, nepotul lui Ştefan cel Mare (1517-1527), la 21 august 1520. Urmaşii au continuat să înzestreze mănăstirea astfel încât puterea ei economică a crescut necontenit. Încă din timpul lui Ştefan cel Mare, cu îndrumarea primilor ei egumeni, arimandriţii Ioasaf, Paisie (zis cel Scurt) şi Spiridon, Mănăstirea Putna a devenit cel mai însemnat centru cultural şi artistic al ţării. Importanţa ei creşte şi prin faptul că este gropniţa lui Ştefan cel Mare, a familiei şi a urmaşilor săi până la Petru Rareş. Aici au fost înmormântaţi: Maria de Mangop, a doua soţie a domnitorului († 19 decembrie 1477), fiii săi Bogdan († 27 iulie 1479) şi Petru († 21 noiembrie 1480), domnitorul ctitor († 2 iulie 1504), doamna Maria Voichiţa († 1511), Bogdan cel Orb († 20 aprilie 1517), Maria – una din fiicele domnitorului († 18 martie 1518), Ştefăniţă vodă († 14 ianuarie 1527) şi doamna Maria, prima soţie a lui Petru Rareş († 28 iunie 1529). În pridvorul bisericii se află mormântul mitropolitului Teoctist († 18 noiembrie 1477). Toate mormintele au lespezi funerare frumos lucrate, cu inscripţii în limba slavonă.
foarte frumos.felicitari.
multumesc ! sint incantat ca va plac !
am vazut ca spuneati ca aveti patruzeci de ani si nu stiti cand a trecut timpul.cred ca la toti ni se intimpla acelasi lucru eu mereu stau si ma intreb cum se poate ca mai ieri incepusera lucrarile de pictura la Putna si iata ca au trecut de atunci 9 ani.E incredibil.
L-ai (sur)prins foarte bine pe patriarh! Cred ca-l si innebuneau aia cu tulnicele :)Dar mai cred si altceva! PUTEREA OBOSESTE SI URATZESTE!!!
🙂 foarte posibil ! mie la acest eveniment mi-a placut , a tinut o predica frumoasa si mi-a sfintit si aparatul foto ! 🙂
foarte reusite fotografiile.
ce camera folosesti?
bafta in continuare.
canon 40d +70-300is canon+mk 12-24 tokina+17-50 2.8 tamron
Predicile le tine frumos! Pacat ca a adus Biserica intr-un nesfarsit joc al banilor!
Pingback: La “mănăstiri” « Elenaagachi's Weblog
Pingback: SOLARIS (A. Tarkovsky) « Elenaagachi's Weblog
La 2 km de drumul Iasi-TgFrumos se afla un monument interesant dar in stare de paragina: biserica din lemn a cimitirului localitatii Ion Neculce, cimitir unde este ingropat cronicarul cu sotia dar si Stefan Apetrei, tatal lui Ion Creanga. Probabil ar merita cateva fotografii si un scurt istoric pe blogul dvs acum, pana nu se naruieste si dispare. Multumesc, voi reveni.
multumesc , foarte interesant , la primul drum spre Iasi , trec pe acolo !