Biserica de lemn Calugarita 1717 – Horodnic – judetul Suceava

.           Biserica de lemn are hramul Sfantei Cruci si se afla in Horodnicul de Jos ,intr-o zona denumita de localnici “Calugarita”, dateaza din anul 1717, potrivit inscriptiei de pe usa bisericii: “Aceasta casa a lui Dumnezeu (este) ridicata in anul 7225. ” Pe pragul de sus al intrarii se afla inca o inscriptie, intre doua rozete artistic sculptate, care pare sa aiba urmatorul cuprins: “Sa s (a) stie cine au schierisit (. . . ) Simion, in 7225 iunie 11.”.Ea s-a pastrat nemodificata , cu exceptia acoperisului de tabla , care a fost adaugat in 1911 , ca o masura de urgenta . Este un proiect de inlocuire a acoperisului cu unul din sindrila, cum a  fost acoperisul original.

Initial a servit ca biserica  a schitului de calugarite din Horodnic.Dupa traditie, aceasta bisericuta este al treilea locas de inchinaciune al schitului, celelalte doua fiind arse si jefuite de tatari.Dupa ce schitul de maici a fost desfiintat a deservit ca biserica parohiala pana in 1814.

Dupa moartea lui Stefan cel Mare , manastirea de la Horodnic a fost pradata si incendiata de tatari , pe locul unde a fost altarul fostei biserici s-a ridicat o cruce de piatra care dainuie si astazi .la o suta de metri a fost ridicata actuala biserica .Nu se stie de cine a fost ridicata , se banuieste ca de calugarii de la manastirea Putna ,pentru ca la un moment dat , manastirea Horodnic a fost inchinata manastirii Putna .Traditia batraneasca povesteste despre clopotele manastirii , ca s-ar gasi intr-o mlastina din apropriere,fiind ascunse de ochii navalitorilor.

.   Interiorul bisericii este foarte valoros ( am sa revin cu fotografii daca o sa mi se permita sa fotografiez ) , pe peretele pronaosului se gasesc 13 icoane pe lemn datand din secolul al XVIII-lea, reprezentand pe Mantuitorul si pe cei 12 Apostoli, iar pe peretii naosului se afla 10 icoane praznicare provenind din secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. O icoana a Mantuitorului-Arhiereu din altar pare sa aiba aceeasi vechime.Catapeteasma care desparte altarul de naos este lucrata in 1782, potrivit insemnarii cu litere chirilice din partea stanga sus a iconostasului: “1782, Vasilii Gradul au zugravit aceasta catapeteasma, iulie 28, zugrav”.

Biserica de lemn Calugarita 1717 – Horodnic – judetul Suceava

Aproape 300 de ani de istorie

text preluat integral de aici :http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/reportaj/imparatia-lemnului-sfintit-de-la-fratautii-noi     din articolul      Căsuţa lui Dumnezeu de la Horodnic de Jos     autor :    Otilia Bălinișteanu

Bisericuţa ce poartă hramul „Înălţarea Sfintei Cruci“ duce în spate ani grei de istorie. A fost ridicată la 1717, conform unei inscripţii chirilice aflate pe ancadramentul uşii, în apropierea vechiului schit de călugăriţe Horodnic, menţionat în documente încă dinainte de a fi domn al Moldovei Alexandru cel Bun. Tocmai de la acel schit ar fi moştenit satul şi denumirea locului: Călugăriţa.

Tradiţia locală spune, chiar, că bisericuţa ar fi fost lăcaşul de închinăciune al schitului de călugăriţe Horodnic, devenind abia apoi biserică parohială. Aici s-a slujit neîntrerupt până în 1814, când s-a construit biserica nouă, de zid. Până atunci însă, aşa micuţă cum este, a slujit oamenilor din trei comunităţi învecinate: Horodnic de Jos, Horodnic de Sus şi Prundul Marginei.

Astăzi, din cauză că a devenit neîncăpătoare, aici se mai slujeşte doar de opt ori pe an. De altfel, acum bisericuţa este filie a bisericii noi din Horodnic de Jos, cea care poartă hramul „Sfântul Ioan Evanghelistul“. „Când e frumos, facem slujbele afară, pentru că se adună multă lume. Iar dacă e frig, intră în bisericuţă câţi încap, iar restul se strâng sub streaşină, de jur- împrejur, ca un ciorchine, şi ascultă slujba de acolo. E o imagine splendidă“, spune părintele.

Pentru a putea desfăşura slujbele în condiţii adecvate, la Călugăriţa, în apropierea bisericuţei de lemn, a început, în 2008, construcţia unei biserici noi, de zid.

Acoperişul – din coajă de tei

Bisericuţa cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci“ atrage atenţia nu doar din punct de vedere estetic. Proporţiile, tehnica folosită în construcţie, decoraţiunile exterioare, rafinamentul detaliilor incizate pe lemn sunt doar câteva dintre argumentele de netăgăduit care permit încadrarea sa în rândul celor mai valoroase monumente de lemn din Moldova.

Lăcaşul a fost construit pe cheltuiala obştei, din lemn de larice (un lemn tare şi durabil, din specia coniferelor), ce provenea din pădurile ce se întindeau chiar pe locul numit astăzi Călugăriţa. Pereţii sunt construiţi, deci, din bârne de larice cioplite, aşezate pe tălpi de stejar, fixate pe fundaţii din piatră de râu. „Exact aşa se făceau şi casele în zonă“, ne asigură părintele. Adevărul nici nu e prea greu de constatat, pentru că majoritatea caselor din Horodnic au acelaşi tipar şi se pot vedea şi astăzi, păstrate încă într-o formă impecabilă. Bârnele sunt încheiate la colţuri „în coadă de rândunică“, fără cuie sau scoabe.

Ce uluieşte cu adevărat e faptul că de-a lungul timpului n-a suferit nici o intervenţie, n-a fost niciodată restaurată. Cu toate acestea, bârnele de lemn sunt parcă neatinse de vreme. Nici un centimetru n-a putrezit, nicăieri nu se văd urme de cari. „Având streşinile acoperişului foarte largi, pereţii au fost bine protejaţi şi de umezeală, şi de soare“, ne explică pr. Petrea.

Surpriza cea mare a fost să aflu că, iniţial, bisericuţa a fost acoperită cu coajă de tei, îmbinată astfel încât să nu lase apa să se strecoare în interior. Abia mai apoi horodnicenii i-au pus şindrilă, iar la 1911 au acoperit-o, pentru a o proteja mai bine de ploi, cu tablă zincată.

O mostră de măiestrie a lucrului în lemn

La exterior, bisericuţa e încinsă cu un brâu împletit, un colac de ciubuce, cum îi spuneau meşterii, iar sub streaşină, de jur-împrejur, poate fi admirat un registru format din 92 de ocniţe, decorate cu mici brâie împletite.

Miniaturala construcţie seamănă cu o cutiuţă şlefuită atent. Ăsta e primul gând ce te izbeşte atunci când intri înăuntru. O uşă joasă, sculptată cu măiestrie cu rozete şi morişti, face trecerea către taina de veacuri sălăşluită între pereţii groşi de lemn. Naosul e cât o chilioară de sihastru. O odăiţă de lemn răcoroasă, despărţită de „tinda muierilor“ (pronaosul) printr-un la fel de mic perete, ce se sprijină pe doi stâlpi. Tot ce se vede înăuntru face dovada bunului gust, a simplităţii şi a smereniei celor ce au trăit cândva pe aceste meleaguri. Nimic opulent. Totul e mic, dichisit, migălit, aşezat cu atenţie.

Catapeteasma este din lemn şi datează de la 1782, anul fiind inscripţionat, se pare, chiar de cel care a pictat-o, „zugravul Vasilii Gradul“, iar pictura este apreciată de specialişti ca fiind foarte valoroasă.

Biserica a fost cladita din lemn de larice pe talpi de stejar, fixate pe fundatii din piatra de rau.Sub streasina, biserica este inconjurata de o friza de ocnite, 92 la numar, ce au partea superioara incheiata cu acolada. La un metru de temelie, un brau sculptat in torsada (un colac de ciubuce) incinge peretii locasului.

referinte  pentru text :

http://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=9582

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Horodnic_de_Jos

http://coralasfleontie.wordpress.com/articole-in-presa/

localizare :